Cum trebuie să răspundă credincioșii și adunarea provocării virusului COVID-19

Cum trebuie să răspundă credincioșii și adunarea provocării virusului COVID-19

 

Raul Enyedi

15.03.2020

 

 

 

Suntem în mijlocul unei pandemii despre care știm încă prea puține. Nu știm cât va dura și nici toate implicațiile ei. În astfel de vremuri tulburi, în care societatea este în derivă, credincioșii trebuie să iasă în evidență ca sare și lumină a ei. Atitudinea și acțiunile noastre trebuie să fie motivate de dragostea pentru Dumnezeu și pentru semeni. Este necesar ca fiecare dintre noi să ne disciplinăm și să luăm măsurile potrivite, pentru a putea fi parte din soluția la această pandemie, și nu parte din problemă.

 

I. Importanța unei atitudini mature și responsabile la nivel personal în fața acestei pandemii și a consecințelor ei.

A. Măsuri spirituale pe care trebuie să le luăm:

1. Noi credem și susținem suveranitatea absolută a lui Dumnezeu peste întreaga creație. Aceasta înseamnă că El se implică în cel mai mic detaliu al ei. El are un plan cu creația Sa, și tot ceea ce se întâmplă este parte din acest plan, și lucrează cel mai bine la împlinirea planului Său, inclusiv această pandemie cauzată de COVID-19. Dumnezeu a îngăduit-o pentru că și ea va lucra la ducerea la îndeplinire a scopurilor Sale. Situația nu este scăpată de sub controlul Său.

2. Oamenii care nu cunosc sau resping suveranitatea lui Dumnezeu peste întregul univers se pot panica în fața unei astfel de pandemii, dar nu și noi. Noi știm în cine am crezut. Știm că El are putere să ne păzească întregi duhurile, sufletele și trupurile noastre (1 Tes. 5:23). Ne bazăm pe suveranitatea lui Dumnezeu și acceptăm cu încredere totală că ceea ce El a pregătit pentru noi este cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla. Pentru unii, aceasta înseamnă protecția față de acest virus. Pentru alții, înseamnă infectarea cu el. Pentru alții, înseamnă disciplina trecerii printr-o perioadă de restricții sau lipsuri. Nu știm ce a pregătit Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. El nu a promis copiilor Săi imunitate față de orice boală. A promis, însă, că ne va da harul și resursele de a trece peste orice obstacol.

3. Care trebuie să fie atitudinea noastră față de această pandemie?

a. Să nu ne panicăm. În acest fel putem face o diferență între noi și lume.

b. Să privim cu credință spre El.

c. Să ne păstrăm pacea și liniștea.

d. Să acționăm cu înțelepciune.

e. Să arătăm lumii echilibru și calm în fața furtunii.

f. Să ne încurajăm unii pe alții.

g. Să mijlocim prin post și rugăciune pentru noi și pentru societatea în care Dumnezeu ne-a așezat, să cerem îndurarea Sa peste toți, peste bolnavi, peste rudele lor, peste medici și peste autoritățile care se luptă cu pandemia. Mare putere are rugăciunea celui neprihănit. Adunarea noastră trebuie să fie pe prima linie în această bătălie, și putem face acest lucru în primul rând ducând lupta spirituală.

 

4. Când o societate merge bine și oamenii prosperă, ei uită de nevoia lor de Dumnezeu, uită că lui Dumnezeu Îi datorează viața, bunăstarea și fericirea lor. Când Dumnezeu cercetează o societate, scoțându-i din ritmul zilnic și din starea de nepăsare și auto-suficiență, acest lucru trebuie să îl vedem ca pe un har. Această pandemie este o ocazie potrivită ca să aducem oamenilor aminte de suveranitatea lui Dumnezeu și de nevoia lor de El și de mântuirea Lui! Trecem printr-o perioadă în care oamenii pot vedea ce fragil e echilibrul din viața lor și ce efemeră e fundația pe care își construiesc viața. Cu adevărat, cei fără Dumnezeu și-au construit casele vieții pe nisip.

a. Mărturia pe care o depunem trebuie să fie una înțeleaptă.

b. Din păcate, printre creștini circulă tot felul de mesaje aberante, interpretări greșite ale unor versete, așa-zise profeții și o mulțime de știri false. Răspândirea lor nu ajută, ci strică mărturia Evangheliei.

c. Atitudinea noastră nu trebuie să fie sfidătoare sau una de superioritate, ci trebuie să arătăm bunătate, înțelegere și compasiune. Trebuie să avem atitudinea Domnului Isus din Evanghelia după Marcu, 6:34: „Când a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor, şi a început să-i înveţe multe lucruri.”

5. Aplicații practice:

a. Să nu ne panicăm. Un creștin care se panichează sau se bruschează și se ceartă cu alții pentru produse la magazine arată că are tot atâta lipsă de credință ca și ei.

b. Să transmitem o atitudine de calm și echilibru. Oamenii nu au încredere în autorități, că le spun adevărul sau că nu vor scăpa lucrurile de sub control, dar noi trebuie să transmitem tuturor încrederea pe care o avem în Tatăl nostru, care nu a scăpat lucrurile de sub control. Aceasta este credința practică pe care o transmitem și care se vede cel mai bine în situații în care ceilalți își pierd controlul.

c. Să folosim ocaziile acestea pentru a le împărtăși oamenilor Evanghelia.

d. Să ne rugăm pentru ceilalți, să mijlocim pentru autorități și pentru societate și să arătăm că ne pasă.

e. Să ajutăm, în domeniile în care putem, pe cei care se luptă în mod activ cu pandemia.

B. Măsuri naturale pe care trebuie să le luăm. Suveranitatea lui Dumnezeu nu înseamnă faptul că noi nu suntem responsabili să ne luptăm cu acest virus. Nu înseamnă că trebuie să îl ignorăm. Și în niciun caz nu înseamnă că trebuie să contribuim la răspândirea lui prin ignoranța sau neglijența noastră. Din contră, trebuie să facem tot ce putem, să folosim mijloacele pe care le avem la dispoziție pentru a preveni răspândirea lui.

1. Informare. Prima măsură este aceea de a ne informa corect. Pe Internet circulă tot felul de informații false. Ele trebuie filtrate. Nu transmiteți decât informații verificate. Cine redirecționează un mesaj este responsabil pentru propagarea conținutului său. Nu redirecționați mesaje dubioase, anonime sau neverificate. Ele nu fac decât să inflameze spiritele, să provoace confuzie, să împiedice eforturile de prevenire ale pandemiei și să strice mărturia credincioșilor.

a. Ce trebuie să știm despre acest virus? Informațiile le aflăm cel mai bine din surse oficiale, care își asumă răspunderea pentru declarații. Exemple de astfel de surse:

i. Site-ul oficial al Ministerului de Interne: www.mai.gov.ro

ii. Site de statistică și informare cu privire la evoluția pandemiei: www.worldometers.info/coronavirus/

iii. Site de știri verificate: https://www.biziday.ro

iv. În limba engleză, site-ul oficial american al Centrului pentru Control Epidemiologic: https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/index.html

b. Aplicație practică: să căutăm să fim la zi cu ultimele informații. Deciziile bune se iau pe baza unor informații bune.

i. Însă trebuie să evităm a deveni obsedați de statistici și știri. Dacă sunt comunicate speciale, este bine să le urmărim. Dar e mai bine să petrecem timp în rugăciune și studiu decât să urmărim non-stop situații în timp real.

2. Conștientizare a pericolului. Nu avem voie să sfidăm pericolul. Aceasta este o formă de ispitire a lui Dumnezeu. El ne poate proteja de infectare chiar dacă am luat contact cu cineva infectat, dar nu ne-a promis specific că va face acest lucru cu fiecare dintre noi.

a. Conștientizarea înseamnă să ne asumăm faptul că ne expunem pe noi și pe cei din jurul nostru la un pericol pe care îl cunoaștem. Să nu minimizăm sau să ignorăm pericolul.

b. De asemenea, conștientizarea înseamnă să nu considerăm pericolul mai mare decât este în realitate, căci aceasta va duce la o atitudine și la un comportament dăunător.

3. Prevenire. Să ținem cont de măsurile de prevenție, pentru a împiedica, atât cât ține de noi, răspândirea bolii. Dorim să facem parte din soluție, nu din problemă. În acest sens, trebuie să respectăm măsurile de precauție cerute de autorități.

a. Igiena personală

i. Trebuie să ne spălăm pe mâini după fiecare contact cu oameni, cu bani sau obiecte care ar putea fi contaminate. Când suntem în oraș, e bine să folosim un dezinfectant. Să nu punem mâna la gură sau la nas fără să ne fi splălat pe mâini anterior. Când ne întoarcem din oraș, ar trebui să ne schimbăm hainele purtate, care ar trebui lăsate la aer un timp.

b. Limitarea contactului direct cu oamenii.

i. Păstrarea distanței între noi

ii. Evitarea atingerii altora (strângerea mâinii, îmbrățișări, etc.)

iii. Evitarea spațiilor aglomerate. Atât cât este posibil, trebuie să evităm aglomerările de oameni. Când acest lucru nu este posibil, să căutăm să purtăm mască și mănuși, dacă avem, și să ne dezinfectăm mâinile după ce atingem persoane sau obiecte pe care le-au atins și alții.

iv. Reducerea călătoriilor la minimum.

c. Izolarea voluntară, atât cât este posibil, la domiciliu. Aceasta este valabil pentru persoanele care prezintă un risc ridicat de complicații, însă e bine să evităm expunerea câtor mai mulți membri ai familiilor noastre.

i. Pentru aceasta, trebuie să ne asigurăm că avem resursele necesare pentru a nu trebui să ieșim din casă în fiecare zi.

1. Nu transmitem un mesaj bun, ca și creștini, dacă cumpărăm la disperare cantități mari de produse, dar nu trebuie nici să nu cumpărăm deloc provizii. Trebuie să existe un echilibru. Atât timp cât cumpărăm echilibrat și responsabil, nu se va ajunge la epuizarea stocurilor anumitor produse.

2. Acolo unde este posibil, putem să facem cumpărături pentru mai multe persoane sau familii.

3. În cazul în care cineva este izolat la domiciliu și rămâne fără provizii sau are nevoie de ajutor, trebuie să anunțe situația sa.

4. Planificare. Trebuie să planificăm dinainte, să ne gândim la ceea ce s-ar putea întâmpla, la acțiunile pe care autoritățile le vor întreprinde, la resursele de hrană și medicamente de care vom avea nevoie. Trebuie să știm persoanele din jurul nostru pe care le putem ajuta și pe cele pe care le putem chema în ajutor.

5. Comunicare. Dacă avem întrebări, dacă ne simțim rău sau dacă avem nevoie de ajutor în orice fel, trebuie să comunicăm acest lucru. Să facem de cunoscut nevoile noastre. Trebuie să ne ajutăm unii pe alții în astfel de timpuri. Nu trebuie să ne distanțăm și să ne izolăm de oameni și la nivel spiritual. Trebuie ca această încercare să ne aducă mai aproape unii de alții.

C. Aplicații practice:

1. Să ne informăm din surse corecte. Să conștientizăm pericolul și că lumea aceasta are nevoie acum de fiecare din noi să se implice activ pentru a reduce efectele acestei pandemii. Trebuie să fim parte din soluție.

2. Să nu ne asumăm riscuri. Aceasta nu o facem doar pentru noi înșine, ci și pentru cei din jurul nostru. Să păstrăm o igienă corespunzătoare, să limităm contactele directe cu oamenii, să ne ferim de aglomerări.

3. În același timp, trebuie să avem o atitudine pozitivă. Să fim amabili cu ceilalți, îngăduitori cu autoritățile sau cu cei care implementează anumite restricții, să îi ajutăm pe cei pe care putem.

I. Importanța continuării întrunirilor adunării în următoarea perioadă și mesajul pe care trebuie să îl transmitem lumii.

A. Această pandemie va afecta întreaga planetă. Pe lângă riscurile medicale imediate și pe termen mai lung, se prevede recesiune economică. Dar această pandemie va afecta și felul cum vor fi percepute adunările (atât cele adevărate cât și cele din creștinismul nominal) în societate. De aceea, trebuie să transmitem tuturor un mesaj clar.

B. Se impun măsuri de precauție si restricții și în ce privește întrunirile adunării. Aceasta este necesar pentru a da dovadă de înțelepciune și responsabilitate, dar și pentru a avea o bună mărturie. Adunarea noastră și-a amânat conferința, la care urmau să participe persoane din mai multe regiuni. A fost o decizie înțeleaptă. Însă nu cred că e înțelept să anulăm, în situația prezentă, toate întrunirile adunării, pe termen nelimitat.

1. Trebuie să folosim mijloacele de comunicații pe care le avem la dispoziție pentru a face tele-conferințe, transmisii live, etc. În acest fel, reducem numărul interacțiunilor dintre noi care nu sunt absolut necesare.

2. Pe grupul de WhatsApp creat cu această ocazie putem să ne informăm unii pe alții, să știm unii de alții și să comunicăm nevoile pe care le avem. Trebuie să ne sprijinim în rugăciune, să ne încurajăm reciproc și să ne ajutăm unii pe alții. În acest fel, putem veghea unii asupra altora în timpuri dificile.

3. Încercăm să profităm la maximum de toate mijloacele de comunicare, însă suntem conștienți că ele nu înlocuiesc strângerea efectivă împreună a adunării.

4. Întrunirile adunării trebuie adaptate la această situație. Persoanele care prezintă un risc ridicat de complicații trebuie sfătuite să rămână acasă. La fel și cele care prezintă un risc ridicat de transmitere a bolii. Astfel de persoane pot participa la întrunirile adunării prin tele-conferință, de exemplu. Însă este bine ca persoanele sănătoase, care pot să se adune, să o facă, luându-și fiecare precauțiile necesare. În cazul adunărilor mai mari, ar fi înțelept să se întrunească în grupuri mai mici.

a. Participarea la întrunirile adunării reprezintă un risc de îmbolnăvire și de transmitere a bolii, la fel ca ieșirile pe stradă sau în zone aglomerate cum sunt magazinele sau farmaciile.

i. În această situație, evaluând riscurile, ar trebui să considerăm întrunirile adunării ca făcând parte din lucrurile esențiale din viața noastră, nefiind mai prejos de aprovizionarea cu alimente și medicamente.

b. Din cauza expunerii la un factor de risc, fiecare trebuie să decidă în dreptul propriei persoane dacă este dispus să și-l asume, de aceea, participarea la întruniri trebuie să fie determinată de convingerea personală a fiecăruia.

i. Din nou trebuie subliniat că riscul nu este doar de a ne infecta pe noi înșine, ci și de a-i infecta pe alții. Dacă suntem nesiguri cu privire la condiția noastră, dacă știm că am fost expuși unui risc ridicat de infectare, din dragoste și grijă pentru frații noștri trebuie să evităm să participăm la întruniri, chiar dacă în acel moment ne simțim sănătoși și dorim să mergem la adunare.

ii. Atunci când există riscuri mari, e mai bine ca întrunirea adunării să fie amânată. Trebuie avută în vedere situația pe termen lung, nu doar cea imediată. E mai bine să anulăm câteva întruniri consecutive, timp în care fiecare este atent și se protejează la maximum, decât să ne întâlnim oricum și să ajungem în situația de a fi nevoiți să suspendăm pe termen nedeterminat întrunirile, pentru că ajungem în izolare sau carantină.

iii. În cazul în care se ajunge într-o astfel de situație, în care toți membrii adunării sunt în izolare sau carantină, restricțiile trebuie respectate. În astfel de cazuri, în care membrii nu se pot aduna fizic, vom recurge la întrunirile din mediul virtual. Adunările fizice se vor rezuma la întruniri regulate ale celor aflați sub același acoperiș. Ca principiu general, fiecare membru al adunării trebuie să fie capabil să ducă mai departe credința și practica adunării, în situația în care adunarea va fi în incapacitate de a se mai întâlni.

(1) O adunare nu se auto-desființează dacă nu se poate întâlni o perioadă de timp, ci atunci când se află în imposibilitate permanentă de a se întâlni. Când adunarea din Ierusalim nu se mai putea întâlni public, în pridvorul lui Solomon, din cauza persecuției, ei se întâlneau în grupuri mici, în case. Adunarea se răsfirase în Ierusalim, în Iudeea, Galileea și Samaria (Fapte, 9:31). O adunare poate continua, în situații extreme, în acest fel, până la revenirea la normalitate.

(2) La timpul hotărât pentru întrunirea adunării, este bine ca fiecare să fim în același duh, întrunindu-ne fizic, câți suntem laolaltă (în familie, de exemplu), pentru a ne ruga, a ne închina și a studia Cuvântul și organizând transmisii în direct. Aceasta va fi o încurajare reciprocă și o dovadă că suntem unii alături de ceilalți, dar este și o rugăciune de cerere către Dumnezeu, ca să ne acorde harul de a ne putea întâlni din nou.

iv. Astfel de întruniri trebuie să fie rezervate doar pentru cazurile de risc maximum.

c. În astfel de situații ne amintim că Adunarea este Templul Noului Legământ. Ea este importantă pentru slujirea publică a lui Dumnezeu. Și trebuie să facă lucrul acesta în mod consecvent. Mijlocirea publică, închinarea publică și proclamarea publică a Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să continue și în vremuri de liniște, și în vremuri de criză. Aceasta este parte din datoria pe care Adunarea o are de a fi stâlp și temelie a adevărului în lume.

i. Noi transmitem acum societății un mesaj important: dacă anulăm întrunirile când riscul nu este extrem, spunem că adunarea nu este relevantă, nu are niciun rol într-o situație de criză, și că cel mai bun lucru pe care poate să îl facă în momentele dificile este să stea deoparte. Nu dorim ca lumea să înțeleagă că întrunirile religioase sunt asemenea evenimentelor culturale, sportive sau de divertisment care pot fi amânate sau de care ne putem lipsi, ci reprezintă parte din soluția pentru problemă.

ii. Acum este un moment bun în care să arătăm importanța noastră ca sare și lumină a lumii, prin mijlocirea spirituală, prin acordarea de sprijin și asistență spirituală celor aflați în nevoie, prin acțiuni organizate de într-ajutorare, când cineva se află în nevoie. Putem oferi societății un reper de stabilitate prin mesajele pe care le transmitem și prin exemplul nostru, pentru a preveni panica și a încuraja ordinea și echilibrul. Putem oferi autorităților un model de atitudine responsabilă a fiecăruia dintre noi în lupta contra pandemiei. De aceea, întrunirile adunării trebuie continuate, dar luându-se măsurile de precauție necesare.

(1) Societatea are acum nevoie absolută de medici pentru a se lupta cu pandemia. Însă pentru a-și desfășura activitatea, ei trebuie să își ia măsuri de protecție. Tot așa, societatea are acum nevoie de lucrarea adunărilor, dar și noi trebuie să ne luăm măsurile de protecție pentru a putea să continuăm să ne desfășurăm activitatea în condiții de siguranță.

(1) Însă cele mai importante măsuri încep la nivel personal. Fiecare membru trebuie să aplice pentru sine mijloacele de igienă și prevenție. Trebuie să conștientizeze pericolul la care se expune și la care expune și adunarea, dacă nu are grijă.

 

C. Răspunsul adunărilor la această pandemie va modela rolul lor în societate de acum înainte. Este important să dăm un răspuns biblic, coerent și responsabil.

D. Acest timp în care nu ne întâlnim cu frații noștri de câte ori dorim este un timp bun în care să ne cercetăm pe noi înșine și să găsim răspunsuri la întrebări importante, precum:

1. Ce reprezintă adunarea pentru mine?

2. Care este locul ei în lista mea de priorități?

3. Ce înseamnă că adunarea este Templul Noului Legământ?

4. Care este rolul ei față de membrii săi, de Împărăția spirituală a lui Cristos și de societate?

5. Cum Îl pot sluji mai bine pe Dumnezeu în Templul Său?

6. Care este rolul meu ca și credincios în Adunare și în societate?

Dumnezeu să ne călăuzească pe fiecare cu privire la acțiunile potrivite și să se îndure de societatea noastră!

Tag-uri:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: