Zidind Templul lui Dumnezeu – 1 Cor 3:1-4:6 de Raul Enyedi

Textul se adresează adunării, în general (1 Cor. 1:1-2), „fraților” – v. 1-3 (a se vedea și concluzia, 4:6). Aceștia erau copii spirituali (nu puteau suferi hrana tare), carnali (făceau lucrurile în felul lumii, erau călăuziți de fire). Aceasta se vede din roada din mijlocul lor: invidii, certuri, dezbinări (v. 3), mândrie (4:6).

Aceste dezbinări (cauzate de invidie și mândrie, care aveau ca efecte certuri și ruperea unității) erau cauzate de o rivalitate a slujitorilor din Corint, care polarizau membrii în jurul lor. Aceasta este problema pe care o tratează Pavel în context. Unii se polarizau în jurul său și alții în jurul lui Apolo sau al lui Petru, ca și cum ei, ca slujitori, ar fi avut o rivalitate între ei (1:12).

În realitate, nu există rivalitate între acești slujitori (Pavel și Apolo sunt tot una – v. 8; sunt împreună lucrători cu Dumnezeu – v. 9, sunt toți ai adunării – 3:22, sunt slujitori ai lui Cristos și administratori ai tainelor lui Dumnezeu – 4:1, 2, nu sunt unul împotriva celuilalt, 4:6.). Între ei nu există rivalitate pentru că lucrările lor sunt complementare (Pavel sădește, Apolo udă – 3:6). Fiecare are un rol diferit în lucrarea de construire a adunării (imaginea ogorului și a casei/ templului), fiecare are un „lucru încredințat lui” (4:2).

Avertizarea lui Pavel se referă la slujitorii/lucrătorii creștini. Nu se referă la Apolo însuși, deoarece Pavel îl dă exemplu pozitiv în 4:6. Luca, scriind cartea Faptele Apostolilor după scrierea epistolei 1 Corinteni, consemnează faptul că Apolo a ajutat mult adunarea din Corint, nu că a distrus-o (Fapte, 18:27).

4:6 – Pavel folosește o „icoană de vorbire” (lit: „a schimba înfățișarea, a transfigura, a adapta”). Aceasta înseamnă că, în loc de a-i numi specific pe unii din slujitorii din Corint, s-a dat pe sine și pe Apolo ca exemplu. Adunarea și slujitorii vizați trebuiau să înțeleagă lecția: să nu se mândrească cu unul împotriva altuia. Slujitorii să fie credincioși fiecare în lucrul încredințat lor, să nu se mândrească și să nu genereze conflicte, certuri și diviziuni. Frații din adunare trebuia să învețe să nu se grupeze în jurul unor slujitori, înălțându-i pe unii și respingându-i și judecându-i pe alții. Judecarea lucrării fiecăruia o face Domnul, Stăpânul slujitorilor, nu noi (4:3-5).

După ce a folosit imaginea agricolă (unul seamănă, altul udă), prezentând adunarea ca un ogor al lui Dumnezeu (3:6-9a), Pavel folosește o a doua metaforă pentru a-și ilustra argumentul: Adunarea este clădirea lui Dumnezeu (casa – v. 9b, templul – v. 16). El dezvoltă această metaforă a adunării ca și clădire astfel:

v. 10: Pavel se prezintă pe sine ca „meșter-zidar înțelept”. Pavel este arhitectul (responsabilul cu privire la construcție). Pavel a pus temelia, adică a început construirea clădirii, care este adunarea locală din Corint. Prezentându-se ca un arhitect înțelept, Pavel sugerează că el a început bine clădirea, a așezat-o pe o temelie bună și a dat lucrătorilor un plan bun.

„un altul” (gr. „allos” – altul de același fel, spre deosebire de „heteros” – „altul de o esență diferită”) – un alt lucrător (slujitor al lui Dumnezeu/lucrător public) clădește deasupra. Apolo este un astfel de slujitor, menționat în metafora anterioară (v. 6), dar el este folosit de Pavel doar ca „icoană de vorbire” (transfigurare), pentru a nu da numele specifice ale celor cărora se adresează. „Altul” se referă la slujitorii din acel moment din adunarea din Corint care erau în conflict unul cu celălalt. Nu era doar unul, pentru că el se referă la mai mulți „fiecare să ia bine seama”.

„Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.” – avertisment solemn, arătând importanța de a analiza la fiecare pas rezultatele lucrării proprii. Un zidar înțelept se verifică după fiecare cărămidă așezată, analizând calitatea materialului și punându-l în cântar (standardul/Cuvântul/ „ce este scris” – 4:6), pentru a se asigura că ceea ce zidește este drept și rezistent.

v. 11: Temelia este identificată ca fiind Cristos. Fiecare adunare adevărată îl are pe Cristos ca și temelie. Versetul pregătește argumentul din v. 12

v. 12: Există două feluri de materiale pe care unii lucrători (zidari) le foloseau pentru a continua construcția adunării din Corint, începute bine de Pavel:

1. „aur, argint, pietre scumpe” – materiale prețioase, care făceau clădirea să fie frumoasă (pietrele scumpe nu sunt de genul diamantelor, rubinelor, etc., ci marmură și alte pietre decorative folosite în construcții). Imaginea de aici este cea a construcției unui templu. Templul din Ierusalim era o clădire fizică, îmbrăcată în marmură albă, strălucitoare, și era poleit cu aur, argint și aramă. Era o clădire splendidă, strălucitoare, impunătoare. În sens spiritual, adunarea din Corint este o clădire, un templu aflat în construcție. Pavel l-a început bine. Dar cum arată construcția acum? Zidarii care au venit după el au folosit materiale prețioase, așa cum se cere construirii unui templu?
2. „lemn, fân, trestie” – Pavel insinuează că situația curentă din adunare arăta altfel: în loc ca zidarii să construiască o clădire impunătoare, frumoasă, prețioasă, templul lui Dumnezeu (adunarea din care făceau parte) era mai degrabă o cocioabă construită din materiale ieftine și perisabile.

v. 13: „lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă” – ceea ce construiește fiecare zidar acum, poate nu este aparent, vizibil de toți, dar în viitor va fi descoperită valoarea lucrării fiecăruia.

„ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc”. Lit. „Ziua”, face referire la ziua revenirii lui Cristos. Nu se referă la o perioadă de încercări de pe pământ a adunării, ci la Judecata de la tronul lui Cristos (2 Cor. 5:10), în vederea răsplătirii fiecăruia. „Focul” de aici nu este focul încercării prin care trec toți credincioșii și toate adunările din toate timpurile pe pământ, ci la faptul că Dumnezeu, la judecată, știe totul, dă în vileag totul, chiar și motivațiile ascunse ale inimii.

Expresia din v. 13 își găsește paralela în 4:5: „De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.” Pavel îi mustră aici, pentru că adunarea din Corint prețuiau pe unii care zideau „lemn, fân, trestie” și desconsiderau pe alții care zideau materiale prețioase (vezi 4:3-4).

v. 14: „Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată.” Este evident că focul (judecata) este, pentru slujitorul bun, spre răsplătire. „Atunci fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.” (4:5); „fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui” (3:8), cum a spus mai devreme, în cealaltă metaforă, agricolă.

Cât de bine s-a achitat lucrătorul de slujba lui? Dumnezeu știe aceasta, și abia în ziua judecății se va vedea acest lucru. Verdictul judecății oamenilor, dat în timpul acestei vieți, judecând după aparențe, este irelevant (4:3). Focul judecății lor nu poate pătrunde foarte adânc, până la lucrurile ascunse, la gândurile și motivațiile oamenilor (4:5). Oamenii pot judeca doar lucrurile exterioare.

Felul cum se comportă oamenii în împrejurări grele, critice, arată ce este în inima lor. Încercarea funcționează ca un cuptor, separând aurul de zgură. Dumnezeu scoate ce este mai bun din noi atunci când ne trece prin cuptorul încins. Dar încercările nu reprezintă focul ultim, al judecății, din 1 Cor. 3:13. În timpul persecuțiilor, mulți au trădat, s-au dezis de Cristos și de adunare. Dacă cineva este în stare să moară, și rabdă până la moarte pentru credința lui, aceasta nu înseamnă automat că acea credință este adevărată. Au fost atei care au murit pentru principiile lor, musulmani, evrei, catolici, ortodocși, protestanți care au murit pentru credința lor și au răbdat toate suferințele. Aceasta nu înseamnă automat că credința lor este cea corectă.

Faptul că suferim din partea societății nu înseamnă automat că suferim pentru Cristos. Apostolul Petru, vorbind despre astfel de încercări prin care toți credincioșii și toate adunările trec la un moment dat, avertizează că nu orice suferință îl onorează pe Dumnezeu, ci doar acelea care sunt făcute pentru El, pentru Numele Lui, pentru numele de „creștin”, adică pentru învățătura Lui și pentru adunarea Lui (1 Pet. 2:20, 4:15-16).

Adevăratul foc, adevărata judecată, o face Dumnezeu, la tronul Său. De aceea, nu trebuie să judecăm înainte de vreme, să dăm sentințe finale cu privire la alții, cât timp suntem pe pământ.

v. 15: „Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.” Judecata aceasta finală nu este spre mântuire, ci spre răsplătire a celor mântuiți. A fi mântuit „ca prin foc” prezintă imaginea celui care iese dintr-o clădire incendiată cu mâinile goale, în urma lui nerămânând nimic, decât cenușă. Aceasta este imaginea slujitorului nesăbuit, care a construit în adunare lucruri perisabile.

Care sunt aceste lucruri perisabile și care sunt cele valoroase?

Versetele 18-23 aduc lumină în ce privește identificarea lucrurilor numite „lemn, fân, trestie”: lucrarea bazată pe înțelepciunea „în felul veacului acestuia”, care este diferită de înțelepciunea lui Dumnezeu. Pavel deschide acest subiect în 1:17 și continuă să condamne predicarea bazată pe înțelepciunea vorbirii și afirmă că el însuși L-a predicat altfel pe Cristos între ei (2:1-2: „Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit).”

Predicarea firească a unora a generat de partea membrilor carnali (3:1-3) înălțarea unor predicatori și desconsiderarea altora (3:3-4) și a generat invidii, schisme și certuri.

Însă „lemnul, fânul, trestia” se referă mai mult decât la conținutul doctrinar al predicării: se referă la motivarea interioară a slujitorului pentru care face o slujire. Aceasta pentru că predicarea în sine poate fi (și trebuie) trasă la răspundere de adunare, care o poate evalua conform standardului Cuvântului. Însă motivațiile interioare ale slujitorului doar Dumnezeu le știe. Focul judecății va da în vileag („va scoate la lumină”) în „ziua” aceea (nu acum) „lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor” (4:5).

Dacă cineva a făcut o lucrare din slavă deșartă, pentru propria-i înălțare, pentru un câștig mârșav, chiar dacă ar fi predicat doctrina corectă și toți l-ar fi apreciat în timpul vieții, la judecată, Dumnezeu îl va da în vileag și nu îi va da nicio răsplată.

Așadar, materialele perisabile și ieftine, nedemne de a fi parte din Templul lui Dumnezeu, care îi strică frumusețea, reprezintă doctrinele false, predicarea bazată pe înțelepciunea omenească și motivațiile firești care produc certuri și dezbinări în adunare.

Materialele prețioase reprezintă opusul acestora: învățăturile lui Cristos, predicarea centrată pe Cristos, bazată pe dragoste jertfitoare și pe o slujire cu credincioșie a lui Cristos și a adunării, care fac din adunare o casă spirituală trainică, unită, bine închegată și frumoasă.

Cine sunt zidarii? Strict, conform contextului, ei sunt slujitorii adunării din Corint, care continuau în prezent lucrarea începută de Pavel și continuată de Apolo. Cuvintele lui Pavel reprezintă o mustrare și o atenționare a lor. Acesta este înțelesul, adică interpretarea textului.

1. O aplicație a textului este pentru toți slujitorii adunărilor adevărate, din toate timpurile și locurile. Fiecare trebuie să ia bine seama cum zidește adunarea în care slujește și ce materiale folosește.

Pavel scoate în evidență 3 feluri de slujitori:

1. 1. pe cei înțelepți, care zidesc materiale potrivite pentru Templul lui Dumnezeu, și care vor fi răsplătiți pentru munca lor în ziua judecății. (v. 12-13).
2. 2. pe cei nesăbuiți, care sunt mântuiți, dar lucrarea zidită de ei este o cocioabă, nevrednică de numele de Casă a Dumnezeului celui Viu. (v. 14)
3. 3. Pe cei destructivi, care dărâmă ceea ce zidesc alții (v. 16-17). Cum dărâmă? Prin aducerea de lucruri nesfinte în Templu.

Fiecare slujitor trebuie să se cerceteze, să se evalueze pe sine, învățătura sa, motivațiile sale, efectele lucrării sale în adunare, pentru a-și da seama, înainte de a fi prea târziu, ce fel de lucrare face.

2. Dar, oare doar slujitorii publici ai adunărilor adevărate primesc această atenționare? Fiecare membru al unei adunări adevărate trebuie să ia pentru sine acest avertisment. Să nu uităm că Pavel începe această parte a epistolei adresându-se întregii adunări (3:1-3) și mustrându-i pe toți pentru carnalitatea lor. El încheie argumentația adresându-se întregii adunări (4:6). Având în vedere, pe de-o parte, că nu doar slujitorii publici, ci toți membrii adunării se făceau vinovați de dezbinări și certuri, și pe de altă parte că toți membrii contribuie la zidirea adunării, nu doar slujitorii publici, trebuie ca avertismentul lui Pavel să fie luat în seamă de fiecare membru. Fiecare avem o lucrare de făcut în adunarea în care ne-a așezat Dumnezeu. Fiecare avem daruri specifice cu care Dumnezeu ne-a înzestrat pentru slujirea fraților și zidirea adunării. Cum facem acea lucrare? Cu credincioșie sau delăsare? Cu sinceritate sau de ochii altora? Călăuziți de Duhul Sfânt sau de firea pământească? Fiecare membru trebuie să fie cu băgare de seamă, căci lucrarea fiecăruia va fi dată pe față când vom sta înaintea tronului lui Cristos.

Este un privilegiu să facem parte dintr-o adunare adevărată. Membralitatea într-o adunare adevărată este o binecuvântare atât pentru viața aceasta, cât și pentru cea veșnică. Sunt mulți mântuiți care rătăcesc și își chinuie sufletele în adunări false sau nu au frați și surori care să îi slujească și să îi poarte în rugăciune. Să nu uităm să prețuim apartenența la adunare. Dar, mai mult, din adunările adevărate de pe pământ Domnul își va aduna Mireasa. Ea este compusă din membrii adunărilor adevărate, care L-au slujit cu credincioșie pe Mirele lor cât au trăit pe pământ. Mireasa se pregătește pe pământ, pregătirea ei constând în „faptele neprihănite ale sfinților” (Apoc. 19:7-8). Aceste fapte includ lucrarea corectă de zidire a construcției adunării (aur, argint, pietre scumpe).

Cine nu se pregătește pe pământ, chiar dacă nominal face parte dintr-o adunare adevărată, nu se poate aștepta la o răsplată sau la a face parte din Mireasa glorificată. De aceea, fiecare să se cerceteze și să ia bine seama la felul cum își face partea lui specifică în construirea adunării.

3. O ultimă aplicație a avertismentului lui Pavel, cea mai lărgită, este pentru toți cei mântuiți. De ce? pentru că toți mântuiții se vor înfățișa, după răpire, înaintea tronului lui Cristos, în vederea evaluării slujirii proprii. Contextul în care scrie Pavel era unul în care toți mântuiții făceau parte din adunări adevărate. În Noul Testament nu avem mai multe feluri de adunări. De aceea spune el că nimeni din Corint nu poate pune altă temelie decât Cristos (3:11). Dar, Domnul Isus și apostolii ne avertizează că vor exista schisme și apostazii, și ne învață cum să îi tratăm pe cei ce le provoacă: să îi însemnăm, să nu avem nicio legătură cu ei, să nu existe nicio asociere între noi și ei, între adunările noastre și cele făcute de ei.

Astăzi, avem aproximativ 40,000 de feluri de adunări în lume. Nu toate au ca temelie pe Cristos. Multe au ca temelie anumiți oameni sau învățăturile lor. Dar există oameni mântuiți în multe din aceste confesiuni. Când Domnul Isus se va arăta, toți cei mântuiți vor fi răpiți, nu doar cei din adunările adevărate. Și toți se vor înfățișa la judecata pentru răsplătiri. Cei care nu au slujit în adunări adevărate nu vor fi răsplătiți pentru slujirea lor publică, pentru că ei au contribuit la zidirea unor temple ilegitime, în care nu locuia Dumnezeu, și au păgubit adunările adevărate de slujirea lor. Din această cauză, nu vor fi parte din Mireasă (cea mai mare răsplătire posibilă), ci dintre invitații la nuntă. Ei vor fi răsplătiți, însă, pentru toată slujirea privată.

Dar, atât timp cât suntem mântuiți, cât suntem pe pământ, suntem chemați să facem parte din adunări adevărate și să contribuim la zidirea lor cu tot aurul, argintul și pietrele scumpe de care suntem în stare. Dumnezeu, care și-a pus Numele în Templul Său spiritual, în adunare, merită cea mai bună slujire de care suntem în stare. Dacă ești mântuit, dar nu faci parte dintr-o adunare adevărată, aplică acest text pentru tine, și începe să zidești pe temelia care este Cristos. Începe să slujești cu credincioșie în adunarea Lui!

Niciun mântuit nu se poate mulțumi cu starea de a fi mântuit „ca prin foc”. Nimeni să nu se mulțumească cu o răsplată mică. Noi nu Îl slujim pe Dumnezeu pentru a primi o răsplată, ci din dragoste pentru El, ca răspuns la dragostea Lui nemăsurată față de noi. Slujirea noastră, credincioșia noastră, materialele pe care le folosim în construirea adunării arată dragostea noastră față de El. Zidarul înțelept și devotat zidește aur, argint, pietre scumpe pentru că Îl iubește pe proprietarul casei și vrea să facă o lucrare cât mai bună pentru El. Zidarul care face o lucrare de mântuială demonstrează că nu are o mare prețuire față de proprietar.

Dumnezeu să ne ajute să avem o adunare vrednică de Numele Dumnezeului nostru, în care fiecare să zidim aur, argint, pietre scumpe. Este un privilegiu să fim „împreună lucrători cu Dumnezeu”. Să zidim împreună un templu sfânt și frumos, nu o cocioabă ieftină!

Publicitate

Cum trebuie să răspundă credincioșii și adunarea provocării virusului COVID-19

Cum trebuie să răspundă credincioșii și adunarea provocării virusului COVID-19

 

Raul Enyedi

15.03.2020

 

 

 

Suntem în mijlocul unei pandemii despre care știm încă prea puține. Nu știm cât va dura și nici toate implicațiile ei. În astfel de vremuri tulburi, în care societatea este în derivă, credincioșii trebuie să iasă în evidență ca sare și lumină a ei. Atitudinea și acțiunile noastre trebuie să fie motivate de dragostea pentru Dumnezeu și pentru semeni. Este necesar ca fiecare dintre noi să ne disciplinăm și să luăm măsurile potrivite, pentru a putea fi parte din soluția la această pandemie, și nu parte din problemă.

 

I. Importanța unei atitudini mature și responsabile la nivel personal în fața acestei pandemii și a consecințelor ei.

A. Măsuri spirituale pe care trebuie să le luăm:

1. Noi credem și susținem suveranitatea absolută a lui Dumnezeu peste întreaga creație. Aceasta înseamnă că El se implică în cel mai mic detaliu al ei. El are un plan cu creația Sa, și tot ceea ce se întâmplă este parte din acest plan, și lucrează cel mai bine la împlinirea planului Său, inclusiv această pandemie cauzată de COVID-19. Dumnezeu a îngăduit-o pentru că și ea va lucra la ducerea la îndeplinire a scopurilor Sale. Situația nu este scăpată de sub controlul Său.

2. Oamenii care nu cunosc sau resping suveranitatea lui Dumnezeu peste întregul univers se pot panica în fața unei astfel de pandemii, dar nu și noi. Noi știm în cine am crezut. Știm că El are putere să ne păzească întregi duhurile, sufletele și trupurile noastre (1 Tes. 5:23). Ne bazăm pe suveranitatea lui Dumnezeu și acceptăm cu încredere totală că ceea ce El a pregătit pentru noi este cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla. Pentru unii, aceasta înseamnă protecția față de acest virus. Pentru alții, înseamnă infectarea cu el. Pentru alții, înseamnă disciplina trecerii printr-o perioadă de restricții sau lipsuri. Nu știm ce a pregătit Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. El nu a promis copiilor Săi imunitate față de orice boală. A promis, însă, că ne va da harul și resursele de a trece peste orice obstacol.

3. Care trebuie să fie atitudinea noastră față de această pandemie?

a. Să nu ne panicăm. În acest fel putem face o diferență între noi și lume.

b. Să privim cu credință spre El.

c. Să ne păstrăm pacea și liniștea.

d. Să acționăm cu înțelepciune.

e. Să arătăm lumii echilibru și calm în fața furtunii.

f. Să ne încurajăm unii pe alții.

g. Să mijlocim prin post și rugăciune pentru noi și pentru societatea în care Dumnezeu ne-a așezat, să cerem îndurarea Sa peste toți, peste bolnavi, peste rudele lor, peste medici și peste autoritățile care se luptă cu pandemia. Mare putere are rugăciunea celui neprihănit. Adunarea noastră trebuie să fie pe prima linie în această bătălie, și putem face acest lucru în primul rând ducând lupta spirituală.

 

4. Când o societate merge bine și oamenii prosperă, ei uită de nevoia lor de Dumnezeu, uită că lui Dumnezeu Îi datorează viața, bunăstarea și fericirea lor. Când Dumnezeu cercetează o societate, scoțându-i din ritmul zilnic și din starea de nepăsare și auto-suficiență, acest lucru trebuie să îl vedem ca pe un har. Această pandemie este o ocazie potrivită ca să aducem oamenilor aminte de suveranitatea lui Dumnezeu și de nevoia lor de El și de mântuirea Lui! Trecem printr-o perioadă în care oamenii pot vedea ce fragil e echilibrul din viața lor și ce efemeră e fundația pe care își construiesc viața. Cu adevărat, cei fără Dumnezeu și-au construit casele vieții pe nisip.

a. Mărturia pe care o depunem trebuie să fie una înțeleaptă.

b. Din păcate, printre creștini circulă tot felul de mesaje aberante, interpretări greșite ale unor versete, așa-zise profeții și o mulțime de știri false. Răspândirea lor nu ajută, ci strică mărturia Evangheliei.

c. Atitudinea noastră nu trebuie să fie sfidătoare sau una de superioritate, ci trebuie să arătăm bunătate, înțelegere și compasiune. Trebuie să avem atitudinea Domnului Isus din Evanghelia după Marcu, 6:34: „Când a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor, şi a început să-i înveţe multe lucruri.”

5. Aplicații practice:

a. Să nu ne panicăm. Un creștin care se panichează sau se bruschează și se ceartă cu alții pentru produse la magazine arată că are tot atâta lipsă de credință ca și ei.

b. Să transmitem o atitudine de calm și echilibru. Oamenii nu au încredere în autorități, că le spun adevărul sau că nu vor scăpa lucrurile de sub control, dar noi trebuie să transmitem tuturor încrederea pe care o avem în Tatăl nostru, care nu a scăpat lucrurile de sub control. Aceasta este credința practică pe care o transmitem și care se vede cel mai bine în situații în care ceilalți își pierd controlul.

c. Să folosim ocaziile acestea pentru a le împărtăși oamenilor Evanghelia.

d. Să ne rugăm pentru ceilalți, să mijlocim pentru autorități și pentru societate și să arătăm că ne pasă.

e. Să ajutăm, în domeniile în care putem, pe cei care se luptă în mod activ cu pandemia.

B. Măsuri naturale pe care trebuie să le luăm. Suveranitatea lui Dumnezeu nu înseamnă faptul că noi nu suntem responsabili să ne luptăm cu acest virus. Nu înseamnă că trebuie să îl ignorăm. Și în niciun caz nu înseamnă că trebuie să contribuim la răspândirea lui prin ignoranța sau neglijența noastră. Din contră, trebuie să facem tot ce putem, să folosim mijloacele pe care le avem la dispoziție pentru a preveni răspândirea lui.

1. Informare. Prima măsură este aceea de a ne informa corect. Pe Internet circulă tot felul de informații false. Ele trebuie filtrate. Nu transmiteți decât informații verificate. Cine redirecționează un mesaj este responsabil pentru propagarea conținutului său. Nu redirecționați mesaje dubioase, anonime sau neverificate. Ele nu fac decât să inflameze spiritele, să provoace confuzie, să împiedice eforturile de prevenire ale pandemiei și să strice mărturia credincioșilor.

a. Ce trebuie să știm despre acest virus? Informațiile le aflăm cel mai bine din surse oficiale, care își asumă răspunderea pentru declarații. Exemple de astfel de surse:

i. Site-ul oficial al Ministerului de Interne: www.mai.gov.ro

ii. Site de statistică și informare cu privire la evoluția pandemiei: www.worldometers.info/coronavirus/

iii. Site de știri verificate: https://www.biziday.ro

iv. În limba engleză, site-ul oficial american al Centrului pentru Control Epidemiologic: https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/index.html

b. Aplicație practică: să căutăm să fim la zi cu ultimele informații. Deciziile bune se iau pe baza unor informații bune.

i. Însă trebuie să evităm a deveni obsedați de statistici și știri. Dacă sunt comunicate speciale, este bine să le urmărim. Dar e mai bine să petrecem timp în rugăciune și studiu decât să urmărim non-stop situații în timp real.

2. Conștientizare a pericolului. Nu avem voie să sfidăm pericolul. Aceasta este o formă de ispitire a lui Dumnezeu. El ne poate proteja de infectare chiar dacă am luat contact cu cineva infectat, dar nu ne-a promis specific că va face acest lucru cu fiecare dintre noi.

a. Conștientizarea înseamnă să ne asumăm faptul că ne expunem pe noi și pe cei din jurul nostru la un pericol pe care îl cunoaștem. Să nu minimizăm sau să ignorăm pericolul.

b. De asemenea, conștientizarea înseamnă să nu considerăm pericolul mai mare decât este în realitate, căci aceasta va duce la o atitudine și la un comportament dăunător.

3. Prevenire. Să ținem cont de măsurile de prevenție, pentru a împiedica, atât cât ține de noi, răspândirea bolii. Dorim să facem parte din soluție, nu din problemă. În acest sens, trebuie să respectăm măsurile de precauție cerute de autorități.

a. Igiena personală

i. Trebuie să ne spălăm pe mâini după fiecare contact cu oameni, cu bani sau obiecte care ar putea fi contaminate. Când suntem în oraș, e bine să folosim un dezinfectant. Să nu punem mâna la gură sau la nas fără să ne fi splălat pe mâini anterior. Când ne întoarcem din oraș, ar trebui să ne schimbăm hainele purtate, care ar trebui lăsate la aer un timp.

b. Limitarea contactului direct cu oamenii.

i. Păstrarea distanței între noi

ii. Evitarea atingerii altora (strângerea mâinii, îmbrățișări, etc.)

iii. Evitarea spațiilor aglomerate. Atât cât este posibil, trebuie să evităm aglomerările de oameni. Când acest lucru nu este posibil, să căutăm să purtăm mască și mănuși, dacă avem, și să ne dezinfectăm mâinile după ce atingem persoane sau obiecte pe care le-au atins și alții.

iv. Reducerea călătoriilor la minimum.

c. Izolarea voluntară, atât cât este posibil, la domiciliu. Aceasta este valabil pentru persoanele care prezintă un risc ridicat de complicații, însă e bine să evităm expunerea câtor mai mulți membri ai familiilor noastre.

i. Pentru aceasta, trebuie să ne asigurăm că avem resursele necesare pentru a nu trebui să ieșim din casă în fiecare zi.

1. Nu transmitem un mesaj bun, ca și creștini, dacă cumpărăm la disperare cantități mari de produse, dar nu trebuie nici să nu cumpărăm deloc provizii. Trebuie să existe un echilibru. Atât timp cât cumpărăm echilibrat și responsabil, nu se va ajunge la epuizarea stocurilor anumitor produse.

2. Acolo unde este posibil, putem să facem cumpărături pentru mai multe persoane sau familii.

3. În cazul în care cineva este izolat la domiciliu și rămâne fără provizii sau are nevoie de ajutor, trebuie să anunțe situația sa.

4. Planificare. Trebuie să planificăm dinainte, să ne gândim la ceea ce s-ar putea întâmpla, la acțiunile pe care autoritățile le vor întreprinde, la resursele de hrană și medicamente de care vom avea nevoie. Trebuie să știm persoanele din jurul nostru pe care le putem ajuta și pe cele pe care le putem chema în ajutor.

5. Comunicare. Dacă avem întrebări, dacă ne simțim rău sau dacă avem nevoie de ajutor în orice fel, trebuie să comunicăm acest lucru. Să facem de cunoscut nevoile noastre. Trebuie să ne ajutăm unii pe alții în astfel de timpuri. Nu trebuie să ne distanțăm și să ne izolăm de oameni și la nivel spiritual. Trebuie ca această încercare să ne aducă mai aproape unii de alții.

C. Aplicații practice:

1. Să ne informăm din surse corecte. Să conștientizăm pericolul și că lumea aceasta are nevoie acum de fiecare din noi să se implice activ pentru a reduce efectele acestei pandemii. Trebuie să fim parte din soluție.

2. Să nu ne asumăm riscuri. Aceasta nu o facem doar pentru noi înșine, ci și pentru cei din jurul nostru. Să păstrăm o igienă corespunzătoare, să limităm contactele directe cu oamenii, să ne ferim de aglomerări.

3. În același timp, trebuie să avem o atitudine pozitivă. Să fim amabili cu ceilalți, îngăduitori cu autoritățile sau cu cei care implementează anumite restricții, să îi ajutăm pe cei pe care putem.

I. Importanța continuării întrunirilor adunării în următoarea perioadă și mesajul pe care trebuie să îl transmitem lumii.

A. Această pandemie va afecta întreaga planetă. Pe lângă riscurile medicale imediate și pe termen mai lung, se prevede recesiune economică. Dar această pandemie va afecta și felul cum vor fi percepute adunările (atât cele adevărate cât și cele din creștinismul nominal) în societate. De aceea, trebuie să transmitem tuturor un mesaj clar.

B. Se impun măsuri de precauție si restricții și în ce privește întrunirile adunării. Aceasta este necesar pentru a da dovadă de înțelepciune și responsabilitate, dar și pentru a avea o bună mărturie. Adunarea noastră și-a amânat conferința, la care urmau să participe persoane din mai multe regiuni. A fost o decizie înțeleaptă. Însă nu cred că e înțelept să anulăm, în situația prezentă, toate întrunirile adunării, pe termen nelimitat.

1. Trebuie să folosim mijloacele de comunicații pe care le avem la dispoziție pentru a face tele-conferințe, transmisii live, etc. În acest fel, reducem numărul interacțiunilor dintre noi care nu sunt absolut necesare.

2. Pe grupul de WhatsApp creat cu această ocazie putem să ne informăm unii pe alții, să știm unii de alții și să comunicăm nevoile pe care le avem. Trebuie să ne sprijinim în rugăciune, să ne încurajăm reciproc și să ne ajutăm unii pe alții. În acest fel, putem veghea unii asupra altora în timpuri dificile.

3. Încercăm să profităm la maximum de toate mijloacele de comunicare, însă suntem conștienți că ele nu înlocuiesc strângerea efectivă împreună a adunării.

4. Întrunirile adunării trebuie adaptate la această situație. Persoanele care prezintă un risc ridicat de complicații trebuie sfătuite să rămână acasă. La fel și cele care prezintă un risc ridicat de transmitere a bolii. Astfel de persoane pot participa la întrunirile adunării prin tele-conferință, de exemplu. Însă este bine ca persoanele sănătoase, care pot să se adune, să o facă, luându-și fiecare precauțiile necesare. În cazul adunărilor mai mari, ar fi înțelept să se întrunească în grupuri mai mici.

a. Participarea la întrunirile adunării reprezintă un risc de îmbolnăvire și de transmitere a bolii, la fel ca ieșirile pe stradă sau în zone aglomerate cum sunt magazinele sau farmaciile.

i. În această situație, evaluând riscurile, ar trebui să considerăm întrunirile adunării ca făcând parte din lucrurile esențiale din viața noastră, nefiind mai prejos de aprovizionarea cu alimente și medicamente.

b. Din cauza expunerii la un factor de risc, fiecare trebuie să decidă în dreptul propriei persoane dacă este dispus să și-l asume, de aceea, participarea la întruniri trebuie să fie determinată de convingerea personală a fiecăruia.

i. Din nou trebuie subliniat că riscul nu este doar de a ne infecta pe noi înșine, ci și de a-i infecta pe alții. Dacă suntem nesiguri cu privire la condiția noastră, dacă știm că am fost expuși unui risc ridicat de infectare, din dragoste și grijă pentru frații noștri trebuie să evităm să participăm la întruniri, chiar dacă în acel moment ne simțim sănătoși și dorim să mergem la adunare.

ii. Atunci când există riscuri mari, e mai bine ca întrunirea adunării să fie amânată. Trebuie avută în vedere situația pe termen lung, nu doar cea imediată. E mai bine să anulăm câteva întruniri consecutive, timp în care fiecare este atent și se protejează la maximum, decât să ne întâlnim oricum și să ajungem în situația de a fi nevoiți să suspendăm pe termen nedeterminat întrunirile, pentru că ajungem în izolare sau carantină.

iii. În cazul în care se ajunge într-o astfel de situație, în care toți membrii adunării sunt în izolare sau carantină, restricțiile trebuie respectate. În astfel de cazuri, în care membrii nu se pot aduna fizic, vom recurge la întrunirile din mediul virtual. Adunările fizice se vor rezuma la întruniri regulate ale celor aflați sub același acoperiș. Ca principiu general, fiecare membru al adunării trebuie să fie capabil să ducă mai departe credința și practica adunării, în situația în care adunarea va fi în incapacitate de a se mai întâlni.

(1) O adunare nu se auto-desființează dacă nu se poate întâlni o perioadă de timp, ci atunci când se află în imposibilitate permanentă de a se întâlni. Când adunarea din Ierusalim nu se mai putea întâlni public, în pridvorul lui Solomon, din cauza persecuției, ei se întâlneau în grupuri mici, în case. Adunarea se răsfirase în Ierusalim, în Iudeea, Galileea și Samaria (Fapte, 9:31). O adunare poate continua, în situații extreme, în acest fel, până la revenirea la normalitate.

(2) La timpul hotărât pentru întrunirea adunării, este bine ca fiecare să fim în același duh, întrunindu-ne fizic, câți suntem laolaltă (în familie, de exemplu), pentru a ne ruga, a ne închina și a studia Cuvântul și organizând transmisii în direct. Aceasta va fi o încurajare reciprocă și o dovadă că suntem unii alături de ceilalți, dar este și o rugăciune de cerere către Dumnezeu, ca să ne acorde harul de a ne putea întâlni din nou.

iv. Astfel de întruniri trebuie să fie rezervate doar pentru cazurile de risc maximum.

c. În astfel de situații ne amintim că Adunarea este Templul Noului Legământ. Ea este importantă pentru slujirea publică a lui Dumnezeu. Și trebuie să facă lucrul acesta în mod consecvent. Mijlocirea publică, închinarea publică și proclamarea publică a Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să continue și în vremuri de liniște, și în vremuri de criză. Aceasta este parte din datoria pe care Adunarea o are de a fi stâlp și temelie a adevărului în lume.

i. Noi transmitem acum societății un mesaj important: dacă anulăm întrunirile când riscul nu este extrem, spunem că adunarea nu este relevantă, nu are niciun rol într-o situație de criză, și că cel mai bun lucru pe care poate să îl facă în momentele dificile este să stea deoparte. Nu dorim ca lumea să înțeleagă că întrunirile religioase sunt asemenea evenimentelor culturale, sportive sau de divertisment care pot fi amânate sau de care ne putem lipsi, ci reprezintă parte din soluția pentru problemă.

ii. Acum este un moment bun în care să arătăm importanța noastră ca sare și lumină a lumii, prin mijlocirea spirituală, prin acordarea de sprijin și asistență spirituală celor aflați în nevoie, prin acțiuni organizate de într-ajutorare, când cineva se află în nevoie. Putem oferi societății un reper de stabilitate prin mesajele pe care le transmitem și prin exemplul nostru, pentru a preveni panica și a încuraja ordinea și echilibrul. Putem oferi autorităților un model de atitudine responsabilă a fiecăruia dintre noi în lupta contra pandemiei. De aceea, întrunirile adunării trebuie continuate, dar luându-se măsurile de precauție necesare.

(1) Societatea are acum nevoie absolută de medici pentru a se lupta cu pandemia. Însă pentru a-și desfășura activitatea, ei trebuie să își ia măsuri de protecție. Tot așa, societatea are acum nevoie de lucrarea adunărilor, dar și noi trebuie să ne luăm măsurile de protecție pentru a putea să continuăm să ne desfășurăm activitatea în condiții de siguranță.

(1) Însă cele mai importante măsuri încep la nivel personal. Fiecare membru trebuie să aplice pentru sine mijloacele de igienă și prevenție. Trebuie să conștientizeze pericolul la care se expune și la care expune și adunarea, dacă nu are grijă.

 

C. Răspunsul adunărilor la această pandemie va modela rolul lor în societate de acum înainte. Este important să dăm un răspuns biblic, coerent și responsabil.

D. Acest timp în care nu ne întâlnim cu frații noștri de câte ori dorim este un timp bun în care să ne cercetăm pe noi înșine și să găsim răspunsuri la întrebări importante, precum:

1. Ce reprezintă adunarea pentru mine?

2. Care este locul ei în lista mea de priorități?

3. Ce înseamnă că adunarea este Templul Noului Legământ?

4. Care este rolul ei față de membrii săi, de Împărăția spirituală a lui Cristos și de societate?

5. Cum Îl pot sluji mai bine pe Dumnezeu în Templul Său?

6. Care este rolul meu ca și credincios în Adunare și în societate?

Dumnezeu să ne călăuzească pe fiecare cu privire la acțiunile potrivite și să se îndure de societatea noastră!

Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov

The God of Abraham, the God of Isaac, and the God of Jacob

MARK FENISON·WEDNESDAY, DECEMBER 18, 2019

– Traducere de Paraschivescu David, Decembrie 24, 2019 –

Dumnezeul lui Avraam,

Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov

 

 

 

Această triplă expresie a lui Dumnezeu este întâlnită de multe ori în Scripturi:

Exod 3:6  Şi a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov“. Şi Moise şi-a ascuns faţa, pentru că se temea să se uite spre Dumnezeu.

Exod 3:15  Şi Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa vei zice fiilor lui Israel: «Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru totdeauna şi aceasta este amintirea Mea în toate generaţiile.

Exod 3:16  Du-te şi strânge pe bătrânii lui Israel şi spune-le: Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov mi S-a arătat, zicând: «V-am cercetat cu adevărat pe voi şi am văzut ce vi se face în Egipt.

Exod 4:5  ca să creadă că Domnul Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov ţi S-a arătat“.

Matei 22:32 «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii“.

Marcu 12:26  Iar despre cei morţi, că înviază, n-aţi citit în cartea lui Moise, la textul despre rug, cum i-a vorbit Dumnezeu, spunând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov»?

Luca 12:37  Dar, că morţii înviază, chiar Moise a arătat în textul despre rug (Arbust spinos), când Îl numeşte pe Domnul: «Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov».

FA 3:13  Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri L-a glorificat pe Slujitorul Său, Isus, pe care voi L-aţi predat şi L-aţi tăgăduit în faţa lui Pilat, când acesta hotărâse să-I dea drumul.

FA 7:32  «Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam şi (Unele ms. ad. „Dumnezeul“) al lui Isaac şi (Unele ms. ad. „Dumnezeul“) al lui Iacov». Şi Moise, tremurând, n-a îndrăznit să privească.

 

De ce această desemnare triplă a lui Dumnezeu? De ce aceste trei persoane particulare și nu începe cu Abel, Seth, Noe sau Iosif?

Cred că această reprezentare triplă a lui Dumnezeu și a acestor trei persoane este intenționată, întrucât trebuie să reprezinte natura triunitară a lui Dumnezeu și legământul etern al răscumpărării cu ceea ce reprezintă în Vechiul Testament poporul Său ales al legământului ca și parte a acelui legământ.

Exemplu:

1. Dumnezeul lui Avraam – Avraam este un tip al lui Dumnezeu Tatăl și el este numit „părintele tuturor celor care cred”.
2. Dumnezeul lui Isaac – Isaac a fost fiul născut supranatural al lui Avraam care a fost oferit pe Muntele Moriah – deci un tip al lui Dumnezeu Fiul.
3. Dumnezeul lui Iacob – Națiunea lui Israel a venit direct de la cei doisprezece fii ai lui Iacob, astfel el este purcezătorul (părintele, tatăl) națiunii – deci un tip al lui Dumnezeu Duhul.

 

Mai mult, Israelul natural este un tip al poporului ales al lui Dumnezeu:

Deut. 30:6  Şi Domnul Dumnezeul tău îţi va circumcide inima ta şi inima seminţei tale, ca să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău, ca să trăieşti.

Deut. 7:6  Pentru că tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău: Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să-I fii un popor deosebit („popor al Său“) dintre toate popoarele care sunt pe faţa pământului. 

 

Mai mult, legământul Avraamic sau legământul făcut de cele trei persoane ale Dumnezeirii cu Avraam, Isaac și Iacob nu reprezintă doar un tip, ci o expresie și o declarație a legământului etern al răscumpărării.

1. Natura necondiționată a alegerilor și legământul harului

Deut. 7:7  Nu pentru că aţi fi mai mulţi decât toate popoarele S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, pentru că voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele;

Deut 7:8  ci pentru că Domnul v-a iubit şi pentru că El ţine jurământul pe care l-a jurat părinţilor voştri, de aceea v-a scos Domnul cu mână tare şi v-a răscumpărat din casa robilor, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului.

Deut 9:4  După ce Domnul Dumnezeul tău îi va alunga dinaintea ta, să nu zici în inima ta astfel: «Pentru dreptatea mea m-a adus Domnul să stăpânesc ţara aceasta». Căci pentru răutatea naţiunilor acestora le alungă Domnul dinaintea ta.

Deut 9:5  Nu pentru dreptatea ta sau pentru integritatea inimii tale intri tu ca să stăpâneşti ţara lor, ci pentru răutatea naţiunilor acestora le alungă Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta şi ca să întărească astfel cuvântul pe care l-a jurat Domnul părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.

Deut 9:6  Să ştii dar că nu pentru dreptatea ta îţi dă Domnul Dumnezeul tău această ţară bună ca s-o stăpâneşti; pentru că tu eşti un popor cu grumazul înţepenit.

Observați, dragostea Lui și alegerea lor nu s-au bazat pe nimic ce meritau, ci contrar a ceea ce meritau; ci se bazau (dragostea și alegerea) doar pe propriul Său legământ făcut cu părinții lor. Nu se poate declara și ilustra alegerea necondiționată într-un mod mai clar.

 

2. Templul „casa lui Dumnezeu” a fost expresia vizibilă a acestui legământ și a poporului Său

Templul, jertfele sale, Marele Preot, rânduielile și slujbele au fost tipuri ale legământului etern de răscumpărare între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt pentru a răscumpăra un popor sfânt care sunt preoți. Tabernacul/Templul Vechiului Testament a reprezentat o expresie vizibilă prin slujirea, tipurile și rânduielile națiunii lui Israel. Dacă îți doreai să vezi credința religioasă a Israelului exprimată vizibil, templul era cel ce exprima acest lucru cel mai clar.

De asemenea, același lucru este valabil și în cazul noii administrații a legământului. Dacă dorești să vezi o expresie vizibilă a noului legământ și a împărăției lui Dumnezeu, atunci nu există o expresie vizibilă mai clară decât în adunarea instituțională, rânduielile ei, slujirea și închinarea ei:

1  Petru 2:5,9  și voi înşivă, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi o casă spirituală, (Unele ms. ad. „pentru“) o preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos… Dar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, naţiune sfântă, popor dobândit pentru Sine, ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;

Adunarea reprezintă expresia vizibilă a poporului lui Dumnezeu, împărăția Sa spirituală pe pământ și de aceea „cheile împărăției” sunt date adunării, natură care este definită prin administrarea cheilor în disciplina adunării. (Matei 18:15-18). Natura cheilor definește natura adunării, deoarece adunarea trebuie să fie genul de adunare care poate administra cheile în acest mod – un corp local vizibil al lui Hristos.

Dumnezeul Triun, legământul etern necondiționat de alegere reprezentat și declarat în conformitate cu legământul Abrahamic este de asemenea reprezentat și declarat sub „legământul” vechi; dar în această epocă (în care trăim noi, n.tr), tipul și declarația cea mai clară a acestui legământ se află sub „noua” administrare a legământului, pentru că această administrare se bazează pe lucrarea finalizată a lui Hristos și ale cărei rânduieli anticipează a doua Sa venire și a cărei „casă a lui Dumnezeu” este cea mai bună expresie vizibilă a împărăției Sale, deoarece necesită mărturisirea credinței în Hristos și identificarea exterioară cu Evanghelia lui Cristos în botez, urmată de o formă vizibilă de închinare, unde adevărul legământului etern este exprimat mai clar decât în ​​orice alt moment din istorie și în orice alt loc de pe pământ.

 

Conferință București 2019

Vezi acest document pe Scribd

Announcement

Today, the Lord called bro. Curtis Pugh home. A void remains in our heart, but we also rejoice for him. The calling home of a faithful servant should be celebrated, not mourned. We are comforted in our sorrow by the hope of the resurrection and by the confidence that he is now in the presence of the Lord whom he loved and served his entire life.

Sovereign Grace Baptist Assembly exists because of his missionary efforts. What a privilege we have to be part of a congregation of Christ. We will be forever thankful to the Lord for sending Bro. Curtis to us.

In 2004, when he became ill with an auto-immune disease similar to leukemia, the best doctors of Eastern Europe didn’t give him any chance of survival. According to them, his life expectancy was 2 years at the most (until 2006). When he called his personal doctor in Budapest after several months in which he hadn’t seen her, she cried over the phone and told him that she thought he was already dead. The Lord prolonged his life with 12 years. Why? It was for us, who remain here, not for him, because, due to his illness, he was fighting a struggle against his own body that few people can even imagine. We still needed him. Now, the Lord said „Enough!” The Master called home his good and faithful servant, to offer him eternal peace and the fulness of joy that is in His presence.

He served us with great efforts. It was difficult for him to walk even 100 ft to the print shop’s office – he would get so short of breath. Even so, he continued to serve us in a wheelchair. In Filiasi, taking long pauses after every step, he climbed up the stairs of Bro. Nicu Fundeanu’s house, to the upper room, where we were gathered for Bible study and worship. He came every time he could, even though that trip meant that he will be bedridden for the next few days due to exhaustion. He loved Romania and Romanian people to the end. He gave them everything he had. No man – not even he – knows the exact number of people that were helped by him, directly or indirectly, in various ways. Only the Lord knows, and He will give him the just reward.

The work of printing and distribution of free literature in Romanian language was his soul-project. He always told us: „Literature travels further than we can and will last longer than we will.” Until now, almost 1 million booklets and books have been printed and distributed in Romania and throughout the world. Our brother passed on, but this work goes on. We are left with his sermons, books and articles that he wrote, which will be a useful tool for the teaching and the encouragement of many people, for many years to come.

Before he returned to the United States, our congregation assured him that we will defend the faith and will pass it on, that we would rather die than betray it. He left Romania only after the church was organized and mature enough to carry on the work. He considered his mission accomplished and did not want to be a burden to the work. The move back to the States was, actually, a great self-sacrifice, because his desire was to live and die in Romania. His desire was that on his headstone, we should write the words „Numai haul,” Only Grace, the title of his favorite Romanian hymn.

He continued to help and support us from the other side of the ocean to the very end. His whole life was one of altruistic, selfless service. The words of apostle Paul, written at the end of his life, are befitting Bro. Curtis as well: „I have fought a good fight, I have finished my course, I have kept the faith: Henceforth there is laid up for me a crown of righteousness, which the Lord, the righteous judge, shall give me at that day: and not to me only, but unto all them also that love his appearing.” (2 Tim. 4:7-8). You are well now, brother Curtis, you’ve never been better! We may meet soon, for the coming of our Lord is drawing nigh! Until then, you’ll always be in the hearts of the members of Sovereign Grace Baptist Assembly, who are so thankful for your life’s work! La revedere in vesnicii, frate Curtis! Until we meet again in eternity, Bro. Curtis!

Mesaj din partea Adunării Baptiste ,,HARUL SUVERAN”:

Astăzi Domnul l-a chemat acasă pe fratele Curtis Pugh. Rămâne un gol în inima noastră, însă ne bucurăm pentru el. Plecarea unui slujitor credincios trebuie să fie sărbătorită, nu regretată. Suntem mângâiați în întristarea noastră de speranța învierii și de credința că el este acum în prezența Domnului pe care L-a iubit și l-a servit întreaga sa viață.

Adunarea baptistă Harul suveran a luat ființă ca urmare a eforturilor sale misionare. Ce privilegiu să facem parte dintr-o adunare a lui Cristos. Îi vom fi veșnic recunoscători Domnului că ni l-a trimis pe fr. Curtis.

Când s-a îmbolnăvit în 2004 de o boală auto-imună asemănătoare leucemiei, cei mai buni medici din estul Europei nu i-au dat nicio șansă de supraviețuire. Durata maximă de viață preconizată a fost de 2 ani (până în 2006). Când și-a sunat medicul personal din Budapesta după câteva luni în care nu a mai văzut-o, aceasta a plâns la telefon și i-a spus că a crezut că murise deja. Domnul i-a prelungit viața cu încă 12 ani. De ce? Pentru noi, care am rămas, nu pentru el, căci din cauza bolii, el ducea o luptă cu propriul corp pe care puțini oameni și-o pot imagina. Noi mai aveam nevoie de el. Acum, însă, Domnul a spus: „destul”. Stăpânul și-a chemat acasă robul bun și credincios, pentru a-i oferi pacea veșnică și bucuriile negrăite dinaintea Feței Lui.

Ne-a slujit cu mari eforturi. Îi era greu să meargă chiar și 30 metri până la birou, căci rămânea fără suflu. Chiar și așa, a continuat să slujească în căruciorul cu rotile. Cu pauze lungi după aproape fiecare pas urca la Filiași treptele până în camera de sus a casei fr. Nicu Fundeanu, unde ne strângeam pentru studiu biblic și închinare. Venea oridecâteori putea, chiar dacă asta însemna că în următoarele zile nici nu se putea ridica din pat din cauza epuizării. A iubit România și pe români până la capăt. A dat tot ce a avut pentru ei. Nimeni, nici chiar el însuși, nu știe numărul celor care au fost ajutați de el, direct sau indirect, în diferite feluri. Doar Domnul știe, și El îl va răsplăti.

Lucrarea de tipărire și distribuire de literatură gratuită în limba română a fost proiectul său de suflet. Ne spunea mereu, „Literatura ajunge mai departe decât putem noi ajunge și va dura mai mult decât vom trăi noi.” Aproape 1 milion de broșuri și cărți au fost tipărite și distribuite până acum în România și în întreaga lume. Fratele a plecat, dar lucrarea aceasta merge mai departe. Ne-au rămas predicile, cărțile și articolele scrise de el, care vor rămâne pentru multă vreme de acum încolo un instrument pentru învățarea și încurajarea multora.

Înainte de a se întoarce definitiv în Statele Unite, adunarea l-a încredințat că vom apăra credința și o vom transmite mai departe, că vom fi în stare să murim mai degrabă decât să trădăm. Nu a părăsit România decât după ce adunarea a fost organizată și suficient de matură pentru a duce mai departe lucrarea. Și-a considerat misiunea încheiată și acum nu voia să fie o povară pentru noi. Mutarea înapoi în State a fost, de fapt, un mare sacrificiu de sine, căci el voia să trăiască și să moară în România. Voia ca pe piatra sa de mormânt să fie scrise cuvintele „Numai harul”, titlul cântării sale românești preferate.

A continuat să ne ajute, să ne sprijine și de cealaltă parte a oceanului, până la capăt. Întreaga sa viață a fost una de slujire altruistă, dezinteresată. I se potrivesc cuvintele spuse de apostolul Pavel la sfârșitul vieții sale: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în «ziua aceea» Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei, 4:7-8). Acum ești bine, frate Curtis, mai bine ca niciodată. Ne vom vedea în curând, căci venirea Domnului nostru s-a apropiat! Până atunci, vei rămâne mereu în inimile noastre, a membrilor Adunării baptiste Harul Suveran, care îți sunt atât de recunoscători pentru tot ce ai făcut! La revedere în veșnicii, frate Curtis!

Anunț Conferință

Anunț Conferință

 

 

În data de 26-27 martie a.c., va avea loc în Bocșa Română, județul Caraș-Severin, conferința anuală a Adunării Baptiste ,,Harul Suveran”. Anul acesta conferința va fi susținută de fratele prezbiter Raul Iosif Enyedi. Subiectul conferinței: Legământul Mozaic și Legământul Davidic. Tema de anul acesta este  o continuare a conferinței de anul trecut ,,Legămintele în Biblie”, conferință ce poate fi accesată la următoarea adresă: https://adunareaharulsuveran.wordpress.com/conferinte/conferinta-2015/ .

Dorim să ne susțineți în rugăciunile voastre pe fratele prezbiter, pe noi, cât și pe toți cei invitați încât, Domnul să aibe toată gloria! Și harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu duhul vostru! Amin.

 

 

Aurel Munteanu.

 

 

Scrisoare de An nou – 2014

 

Iată că se mai încheie un an, şi din nou privim atât spre trecut, cât şi spre viitor. Cei mai mulţi oameni, privindu-şi viaţa în retrospectivă, o văd ca fiind un şir de întâmplări, fericite sau triste, fără nicio legătură unele cu altele.

Însă ceea ce oamenii socotesc ca fiind o simplă şi banală întâmplare, este de fapt un eveniment atât de complex încât depăşeşte cu mult puterea omului de gândire. Pentru a ne afla într-un anumit loc la un moment dat, la şcoală, la serviciu, la adunare sau oriunde altundeva, e nevoie ca miliarde de factori din afara controlului nostru să funcţioneze perfect. Dacă unul singur nu ar funcţiona, nu am mai ajunge la destinaţia noastră la timpul dorit.

Să ne gândim: Ce s-ar întâmpla dacă s-ar defecta unul din miile de componente ale mijlocului de transport? Probabil nu am mai ajunge deloc, sau cel puţin am întârzia. Ce s-ar întâmpla dacă s-ar defecta vreunul din miile de componente ale unui alt accesoriu de care depindem, cum ar fi ceasul, telefonul sau computerul? Ce s-ar întâmpla dacă unul din miliardele de componente ale corpului nostru nu ar mai funcţiona normal şi ne-am îmbolnăvi?

Pentru ca un singur eveniment să aibă loc, e nevoie ca miliarde de factori pe care nu îi putem controla să funcţioneze perfect. Dar aceştia sunt doar cei strict legaţi de persoana noastră şi de obiectele pe care le întrebuinţăm personal. Dar traseul nostru se intersectează cu cel al multor altor persoane. Fiecare astfel de persoană înseamnă miliarde de alţi factori care au funcţionat perfect pentru a face întâlnirea sau intersectarea noastră posibilă.

La o privire superficială, oamenii numesc toate aceste lucruri întâmplări. Însă creştinii ştiu din Scriptură că nimic nu este la voia întâmplării, că la Dumnezeul care a creat totul şi care susţine totul nu există coincidenţă sau accident. Dumnezeu are un plan cu creaţia Sa, un plan imens, complex, în care este inclusă cea mai mică parte a atomului şi cel mai mare astru, în care suntem incluşi şi noi, oamenii.

Scriptura ne învaţă că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” Epistola către romani, 8:28. Atunci când un copil al lui Dumnezeu priveşte la ceea ce i s-a întâmplat până în prezent, el poate încuviinţa că evenimentele prin care a trecut s-au întreţesut în aşa fel încât chiar şi suferinţele cele mai grele au lucrat spre binele său.

Să privim fiecare eveniment pe care îl întâmpinăm ca pe o desfăşurare a planului Său, făcut pentru binele nostru. Şi atunci vom putea spune alături de apostol: „căci sunt bine încredinţat că … nici lucrurile de acum, nici cele viitoare… nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu.”Romani, 8:38, 39. Nu ştim ce ne rezervă viitorul, dar ştim că indiferent ce vom întâmpina, nimic nu ne va despărţi de Dumnezeul nostru. Ştim că toate lucrurile, frumoase sau triste, vor lucra spre binele nostru, căci Cel ce a făcut planul după care se întâmplă toate este de partea noastră. Şi dacă El este pentru noi, atunci ce contează cine ni s-ar împotrivi?

Cine poate spune ce bucurii, ce întristări sau suferinţe vom întâlni în anul ce ne stă înainte? Nu ştim, însă dacă privim spre trecut, spre experienţa noastră, şi vedem cum Dumnezeu a lucrat, vom fi încurajaţi să ştim că Cel ce a început o lucrare în noi, o va duce la bun sfârşit. Să privim, deci, trecutul cu mulţumire şi viitorul cu încredere, şi atunci vom trăi fericiţi prezentul, fiind plăcuţi lui Dumnezeu.

Care este Adunarea adevarata – 11 caracteristici ale adunării nou testamentare

Catalog – 2013 Publicatii Gratuite

Anunt

Anunt:
Sa ne rugam pentru fratele Jack Gusler, membru al adunarii Faith Baptist Church din Versailles, Kentucky, care a fost diagnosticat cu probleme cardiace. Fratele Jack si sotia sa June, au fost o incurajare pentru mine, cand le-am vizitat adunarea anul trecut, si sunt prieteni de multi ani ai fratelui Curtis.
Raul

I would like to ask for your prayers, as the Lord lays this on your hearts, for Bro. Jack Gusler, a member of Faith B.C., Versailles, KY, who was diagnosed with a heart problem. He and his wife, sister June, are long time friends of Bro. Curtis and they were a great encouragement for me, while I visited their church last year.
Raul

Fratele Zaharia Fisteag a trecut la Domnul

 

Fratele nostru Zaharia Fisteag a trecut aseara la Domnul in urma unui stop cardiac. Rugati-va impreuna cu noi pentru familia indurerata .

Anunt:

Dumnezeu, in intelepciunea Sa neinteleasa de noi, a hotarat sa o cheme acasa pe Carmina, pe care am purtat-o in rugaciune, la varsta de 16 ani. Fiind in locul fericirii eterne, ea nu mai are nevoie de rugaciunile noastre, caci nu ii mai lipseste nimic. Continuam sa ne rugam pentru familie si pentru cei apropiati, pentru cei ce au ramas in continuare in „valea plangerii”.

Inmormantarea va fi astazi, 7 septembrie, la ora 14.00 si va fi transmisa pe net la linkul: http://ustre.am/FEkZ

Dear Brethren in Christ- Pugh Curtis

Program conferinta

Anunt conferinta

Datorita conditiilor meteo nefavorabile Adunarea noastra  a luat hotararea de a suspenda Conferinta din data de 18-19 Februarie anul curent .

Aceasta hotarare  a fost luata datorita conditiilor vitrege din estul si sudul tarii de unde sunt o parte dintre invitati .Conferinta nu a fost anulata ci  a fost programata pe data de 24-25 Martie 2012. Multumim pentru intelegere .

Detalii la tel. : 0721262013

Subiecte care vor fi discutate la Conferinţa Adunării baptiste „Harul Suveran” din Bocşa, 18-19 februarie 2012

Subiecte care vor fi discutate la Conferinţa Adunării baptiste

„Harul Suveran” din Bocşa, 18-19 februarie 2012

 

Tema generală: Autoritatea Scripturilor

 

1. Cât de relevantă este Scriptura pentru noi astăzi? Putem crede că Biblia Îl are ca autor pe Dumnezeu? Este ea fără greşeală în ceea ce afirmă?
2. Cum s-a format Scriptura? Cine a scris-o? Care este istoria ei?
3. Ce spune Scriptura despre ea însăşi? Cum au privit profeţii din Vechiul Testament, Domnul Isus şi apostolii Scripturile scrise? Are Noul Testament aceeaşi autoritate ca Vechiul?
4. Scriptura şi tradiţia. Pot exista două autorităţi egale?
5. Evoluţia tradiţiei în creştinismul oficial şi chemarea constantă înapoi la Scripturi din partea grupărilor disidente.
6. Ce facem când Scriptura tace? Care sunt principiile după care aprobăm sau dezaprobăm o practică despre care Scriptura nu spune nimic?
7. Aplicaţii practice:
   1. Închinarea prin imagine
   2. Închinarea prin sărbători
   3. Binecuvântarea copiilor
   4. Metode de evanghelizare
   5. Înfiinţarea scripturală a adunărilor

Pentru cei interesati pot urmari : Ultimul cuvânt al lui Dumnezeu de Ron Crisp

https://adunareaharulsuveran.wordpress.com/2012/02/06/ultimul-cuvant-al-lui-dumnezeu-de-ron-crisp/

 

A 5-a conferinţă anuală a Adunării Baptiste Harul Suveran Bocşa : 18-19 februarie 2012

A 5-a conferinţă anuală a Adunării Baptiste Harul Suveran Bocşa

18-19 februarie 2012

 

Subiectul conferinţei va fi „Autoritatea finală a Scripturii”

 

Trăim într-o vreme în care Scriptura se află sub intense atacuri, atât din partea celor care o contestă, cât şi din partea multora care îşi spun creştini. Mai mult chiar, şi dintre cei ce susţin „Sola Scriptura” sau autoritatea supremă a Scripturii, tot mai puţini sunt cei care cred că Scriptura este într-adevăr suficientă pentru tot ceea ce facem şi credem, că oferă răspunsuri la toate problemele noastre şi că este cu adevărat relevantă astăzi. Subiectul autorităţii Scripturii, deci, este de maximă importanţă într-un astfel de timp.

 

• Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom trece în revistă câteva date generale despre cartea unică şi fascinantă pe care o numim Biblia, vom vedea caracteristicile ei ca şi Cuvânt inspirat al lui Dumnezeu, vom vedea de ce este Biblia autoritatea supremă, fără egal, în materie de credinţă şi practică.
• Vom trece în revistă şi Tradiţia, pe care mulţi o consideră a fi deopotrivă cu Scriptura în ce priveşte autoritatea; vom analiza din perspectivă istorică evoluţia tradiţiei dar şi insistenţa în fiecare generaţie a adunărilor adevărate că Scriptura este autoritatea supremă pentru tot ce credem şi facem.
• Vom vedea de ce există atât de multe grupări creştine care pretind fiecare că susţin autoritatea finală a Scripturii pentru tot ceea ce cred şi practică, dar sunt atât de diferite între ele.
• Vom reveni în generaţia noastră, şi vom încerca să răspundem la întrebarea: „Ce facem când Scriptura tace?” sau, cu alte cuvinte, cum putem ştii că o anumită practică despre care Scriptura nu vorbeşte este corectă sau greşită. Vom vedea că există anumite criterii după care putem judeca orice astfel de practică.
• Iar în încheiere, vom face câteva aplicaţii practice ale autorităţii Scripturii, încercând să răspundem unor întrebări de interes actual: Închinarea conform Scripturii (discuţie despre închinarea modernă, închinarea şi sărbătorile; închinarea prin imagine); Evanghelizarea după Scriptură (metodele de evanghelizare moderne în lumina Scripturii); Plantarea scripturală de adunări.

 

 

 

Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze aceste mesaje şi să lucreze în inimile alor Săi o mai mare iubire faţă de Cuvântul sfânt şi o trăire fără compromis a autorităţii finale a Scripturilor.

 

Dragii noştri

Dragii noştri,

 

Se încheie iarăşi un an, spre care privim cu nostalgie şi sentimente amestecate. Privind în jurul nostru, observăm cu tristeţe că valorile autentic creştine sunt tot mai şterse, cu fiecare an care trece; iar numărul celor care le compromit creşte mereu. Puţini mai ştiu clar ce cred, şi chiar mai puţini sunt cei ce iau poziţie pentru ceea ce cred. În vacarmul strigătelor mulţimii „creştinilor” compromişi, tot mai greu se disting vocile celor ce cheamă înapoi la Scripturi.

Scriptura este atacată şi subminată de cei care îşi arogă titlul de apărători ai ei. Dictonul „Sola Scriptura”, „Numai Scriptura” nu mai este decât o expresie golită de sens, care nu trebuie luată în serios. Cine o ia ad literam este ridiculizat.

În schimb, se adoptă tot mai multe învăţături şi practici din creştinismul tradiţional, care sunt la origine păgâne. Nu puţini sunt cei care încearcă să îşi justifice dezertarea de la Scripturi în tabăra „creştinismului” păgânizat tocmai cu Scriptura. Aceştia sunt gata să răstălmăcească orice şi oricât din Scriptură pentru a-şi justifica infidelitatea.

Noi însă ştim că nu putem să Îl iubim pe Dumnezeu şi în acelaşi timp să îi dispreţuim Cuvântul. Dacă Îl iubim cu adevărat, atunci vom iubi, respecta şi împlini Cuvântul Său, Biblia. Vom crede că este suficient pentru nevoile noastre şi nu vom îndrăzni nici să scoatem, nici să adăugăm ceva la Cuvânt.

Ne răsună în minte cuvintele Domnului, „când va veni Fiul Omului, va găsi El credinţă pe pământ?” (Luca 18:8). În lumina acestor cuvinte, credem că în vremea dinaintea venirii Domnului va exista o dezertare masivă de la adevărul Scripturii, şi nu o mare trezire, aşa cum afirmă mulţi.

Credem că venirea Domnului este iminentă, şi privim spre acest eveniment cu nerăbdare şi bucurie, dar tocmai această aşteptare trebuie să ne fie cel mai puternic imbold de a nu amâna luarea de poziţie pentru Cuvântul Său. Vrem ca El să ne găsească lucrând, să ne găsească credincioşi în tot ceea ce ne-a încredinţat. Iar cel mai de preţ lucru pe care ni l-a încredinţat este Cuvântul (Ioan 17:14).

Privind înapoi spre anul care se încheie, să ne întrebăm: „ce am făcut pentru apărarea Scripturilor, a ‚credinţei dată sfinţilor odată pentru totdeauna’?” Privind spre anul care ne stă în faţă, ne rugăm să fie unul în care toţi să afle de iubirea noastră pentru Cuvântul sfânt, din cuvintele şi din faptele noastre.

 

Cu dragoste, în Cristos,

CURTIS PUGH            RAUL ENYEDI           AUREL MICLEA JR.

Raul’s Itinerary

Raul’s Itinerary

Sept. 11
Sunday morning: The Sovereign Grace Baptist Church, Craigsville, WV
Sunday evening: Glade Creek Baptist Church, Summersville, WV

Sept. 14
Wednesday evening: Pleasant View Baptist Church, Bromley, KY

Sept. 18
Sunday morning: Faith Baptist Church, Covington, KY
Sunday evening: Grace Missionary Baptist Church, Frankfort, KY

Sept. 21
Wednesday evening: Newby Baptist Church, Richmond, KY

Sept. 24-25
Saturday and Sunday morning: Providence Baptist Church, Louisville, KY
Sunday evening: Mt. Pleasant Baptist Church, Chesapeake, OH

Sept. 28
Wednesday evening: Faith Baptist Church, Versailles, KY

Oct. 2
Sunday morning: Berea Baptist Church, Stonington, IL
Sunday evening: Pleasant Plains B.C., Pleasant Plains, IL

Oct. 5
Wednesday evening: Salem Missionary Baptist Church, Willow Hill, IL

Oct. 9
Sunday morning: Bible Baptist Church, Harrisburg, IL
Sunday afternoon: Grace Missionary Baptist Church, Marion, IL

Oct. 12
Wednesday evening: Philadelphia Baptist Church, Decatur, AL

Oct. 16
Sunday morning: Berea Baptist Church, Mantachie, MS
Sunday evening: Central Independent Baptist Church, Pearl, MS

Oct. 19
Wednesday evening: Portland Missionary Baptist Church, Plumerville, AR

Oct. 23
Sunday morning: Sovereign Grace Missionary Baptist Church, Texarkana, TX
Sunday evening: Lakeview Missionary Baptist Church, Mena, AR

Oct. 26
Wednesday evening: Caldwell, KA

Oct. 30
Sunday morning: Grace Bible Baptist Church, Denham Springs, LA
Sunday evening: Northside Baptist Church, Oakdale, LA

Nov. 2
Wednesday evening: Sovereign Grace Baptist Church, Silsbee, TX

Nov. 6
Sunday morning: Landmark Sovereign Grace Baptist Church, Fort Worth, TX

Nov. 9
Wednesday evening: Grace Baptist Church, Melbourne, FL

Nov. 13
Sunday morning: Faith Baptist Church, Seffner, FL
Sunday evening: The Bible Baptist Church, Plant City FL

Nov. 16
Wednesday evening: Temple Baptist Church, Arcadia, FL

Nov. 20
Sunday morning: Citrus Missionary Baptist Church, Inverness, FL
Sunday evening: Memorial Heights Baptist Church, Perry, GA

Nov. 23
Wednesday evening: Grace Baptist Church, Fairmount, GA

I will fly out to Romania on Nov. 25th, from Raleigh, NC.

Message -Bro. PUGH CURTIS

Hello All, Many of you have been praying for my wife, Janet.

I want to thank you for your prayers. You need not pray for her any longer, for last night (Friday, July 8) she went to be with the Lord about 8:30.

Her labors, trials and tribulations are past! Down here we weep and can only dry our eyes, but Janet is in a place where „…God shall wipe away all tears from their eyes; and there shall be no more death, neither sorrow, nor crying, neither shall there be any more pain: for the former things are passed away” (Rev. 21:4).

„We are confident, I say, and willing rather to be absent from the body, and to be present with the Lord” (2 Cor. 5:8). „But I would not have you to be ignorant, brethren, concerning them which are asleep, that ye sorrow not, even as others which have no hope” (1 Thess. 4:13).

Visitation is scheduled for the hours of 6 to 8 PM Monday evening (July 11th) at the Dowden Funeral Home, Heavener, Oklahoma. Graveside service will be at 10:00 AM Tuesday morning, July 12th, at the McAlvain Family Cemetery / Kennedy Cemetery 3 miles north of Wister, Oklahoma. Thank you, again, for your love and prayers! Curtis