Arhive pe categorii: Voința umană

Trece Dumnezeu peste voința omului?

Trece Dumnezeu peste voința omului?

de Aurel Munteanu 17 aprilie 2017

Acest scurt articol nu va trata voința suverană a lui Yahweh vs. responsabilitatea umană. Va trata câteva aspecte ale voinței suverane ale Creatorului, prin care se revelează pur și simplu ca Stăpân în creația Sa.

Toate acestea le voi aborda nu pentru că Yahweh are nevoie de vre-un avocat uman ci, datorită faptului că se afirmă în mod universal că Dumnezeu nu trebuie să treacă peste voința umană. Se afirmă că El, nu trebuie să îl limiteze pe om în voința sa, reține, înfrâneze, restrânge, îndrume, împietri, ca nu cumva omul să își piardă responsabilitatea și să devină robot.

Spre surprinderea multora, o să afirm că Yahweh face toate aceste lucruri, fiind Stăpân Suveran. El face toate acestea fără să distrugă responsabilitatea umană, lucru demonstrat prin faptul că nici unul din cei cu pricina, nu s-a plâns de lucrul acesta până acum.

Mai întâi de toate doresc să încep cu câteva întrebări, ce le doresc să dezmorțească conștiințele împietrite și îmbâcsite de arminianismul umanist:

1. Cine are voință suverană: creatura sau Creatorul?

– voința omului mort spiritual este sclava naturii păcătoase și Satanei.

– voința celor născuți din nou este supusă în mare parte lui Dumnezeu (dar și naturii vechi care nu este eradicată).

doar voința Creatorului este suverană conform:

1Cronici 29.11: A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!

Daniel 4.35: Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?”

A declara că voința Lui este suverană, înseamnă a spune că El este Atotputernicul în cer și pe pământ, încât nimeni și nimic nu Îi poate înfrânge sfaturile, zădărnici scopul și nici nu se poate împotrivi voii Sale!

2. Dumnezeu trebuie să se supună voinței omului sau omul voinței suverane a lui Dumnezeu?

– din fire (prin propria natură) omul se naște răzvrătit ca mânzul unui măgar sălbatic: Iov 11.12.

– el nu vrea și nici nu se poate supune voinței suverane a Creatorului deoarece natura sa îl împiedică – 1Cor. 2.14: Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.

– dacă Dumnezeu s-ar supune voinței omului, am avea un Dumnezeu, om și un om, Dumnezeu (întocmai cum i-a sugerat Diavolul în Eden).

3. Ce se întâmplă când voința omului păcătos intră în conflict cu voința unui Dumnezeu Suveran? Renunță Dumnezeu la planul Său etern în favoarea voinței creaturii păcătoase?

– Dumnezeu nu va renunța niciodată la planul Său veșnic. Dacă ar face lucrul acesta am avea un Dumnezeu schimbător. În El nu există schimbare și nici umbră de mutare așa cum spune în Iacov 1.17. Dacă el devine schimbător, El nu mai este Dumnezeu. Am avea un Dumnezeu pe care nu L-ai putea crede pe Cuvânt. Unul care ar spune una și ar face alta; Unul, mincinos.

Scriptura oferă multe exemple când voința umană păcătoasă a intrat în conflict cu voința suverană a Creatorului. Totdeauna Dumnezeu a trecut peste voința oamenilor și voința Sa a fost cea care s-a înfăptuit:

– oprirea construiri turnului Babel

scoaterea evreilor din Egipt în ciuda opoziției lui Faraon

– salvarea prietenilor lui Daniel când a vrut Nebucadnețar să îi ardă, etc.

De ce a trecut Dumnezeu peste voința acestor oameni și nu i-a lăsat să își ducă voia la îndeplinire? Pentru că El avea alte planuri cu ei așa cum declară în versetele din Isaia 46.10; și 55.11:

,,Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.

,,tot aşa şi cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.

4. Ce se întâmplă când voința omului mântuit intră în conflict cu voința Creatorului?

– când mântuitul descoperă lucrul acesta, trebuie imediat să renunțe la planurile sale deoarece planul lui Dumnezeu este mai înțelept:

,,Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.

Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” Isaia 55.8-9.

Credinciosul trebuie să caute imediat să împlinească dorința Creatorului. Dar dacă nu vrea să facă lucrul acesta, (cum adesea ni se întâmplă și nouă) oare credeți că eșuează Dumnezeu? Nici pomeneală! Domnul va face de așa natură încât omul Îi va îndeplini voia.

Exemple ne stau:

– Moise care invocă defectul de vorbire când este trimis să scoată poporul din Egipt

– Ieremia care invocă că e prea tânăr și nu are experiență ca să predice poporului

– Iona care ura pe asirieni și le dorea pieirea, etc… .

Acum după toate aceste întrebări vreau să vă spun conform Scripturii că:

A.) Dumnezeu îi împiedică pe oameni când voiește El, să facă lucruri pe care le doresc cu ardoare și îi influențează să facă lucruri pe care nu ar fi dorit niciodată să le facă!

Geneza 20, citește episodul cu Abimelec împăratul Gerarului care își ia de soție pe Sara nevasta lui Avraam

Numeri 22-24 episodul când Balaam binecuvântează în loc să blesteme pe evrei după cum era chemat de Balac

– citește atent viața și convertirea apostolului Pavel din cartea F.A.

B.) Dumnezeu reține și limitează voințele oamenilor când dorește El în suveranitatea Sa, permițând DOAR ce a INTENȚIONAT în planul etern!

– limitează voința lui Adam și îl reține de a mai intra în Eden, prin heruvimi

reține pe Saul de multe ori și îi limitează pornirile în a-l ucide pe David

– îl reține și îi limitează călătoria lui Pavel de a trece în Asia (F.A.16.6.), deoarece în planul Său era să meargă în Macedonia.

C.) Dumnezeu când vrea înfrânează și restrânge voința oamenilor porniți în voia minții lor blestemate:

– exemplul cetăților cananite peste care este revărsată groaza lui Dumnezeu ca să nu ucidă tribul lui Iacov, după episodul uciderii lui Sihem și a întregii cetăți – Geneza 35.5.

– înfrânarea împărățiilor ce înconjurau pe Iuda să nu facă război cu Iosafat – 2 Cronici 17.10.

– episodul cu cei din sinagoga Nazaretului când vor să-L arunce pe Isus de pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea – Luca 4.29.

D.) Dumnezeu înduplecă și îndrumă când vrea, voințele răzvrătite ale oamenilor:

să nu ucidă pe Iosif ci să îl vândă madianiților

– pe Esau care vine cu gând să nimicească tabăra lui Iacov

– pe Laban când vine după Iacov cu intenția să-i ia turmele, copiii și soțiile, la muntele Galaad

E.) Dumnezeu când vrea trece peste voința păcătoșilor, le împietrește inima și le orbește mintea, ei rămânând responsabili de faptele lor:

– exemplul lui Faraon

– Sihon împăratul Hesbonului – Deuteronom 2.30.

– exemplul sodomiților loviți cu orbire de la ușa lui Lot

F.) Uneori trece peste voința oamenilor păcătoși omorându-i fizic:

uciderea păcătoșilor din Sodoma, Gomora, Adma și Țeboim

– uciderea celor 185.000 de asirieni când Sanherib vine împotriva lui Ezechia – 2 Împ. 19.35.

uciderea Neamurilor de pe Gog și Magog care înconjoară tabăra sfinților – Apocalipsa 20.8-9.

G.) Dumnezeu trece peste voința oamenilor, le dejoacă planurile și chiar râde de eforturile lor răzvrătite Psalmul 2. 1-5:

,,Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?

Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:

„Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!”

Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.

Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa,…..”

Concluzie:

Trece Dumnezeu în suveranitatea Sa peste voința creaturilor Sale? Eu cred că trece.

Rămâne afectată responsabilitatea umană pe care atât de mulți o deplâng în asemenea cazuri? Nu rămâne. Nici unul din cei în cauză nu s-a plâns de lucrul acesta, nici chiar Faraonul Egiptului în toată mânia sa.

Tu ce crezi, poate trece Dumnezeul suveran, peste voința ta ca să te împiedice să faci ce dorești și să te influențeze să faci ceea ce dorește El? Dar să îți limiteze voința, să ți-o rețină, înfrâneze, restrânge, îndupleca sau îndruma?

Cum privești tu lucrul acesta? Ca unul care se socotește ca serv umil gata să împlinească cererea Stăpânului său sau ca unul care se vede ,,ca Dumnezeu”?

Nu uita dacă ai o voință răzvrătită că și cei mai rebeli oameni când sunt pe genunchi în fața Creatorului, și constrânși de circumstanțe, cerșesc mila Creatorului și într-un final apelează să se înfăptuiască voia Sa și nu voia lor! Adu-ți aminte de Iona în pântecul chitului.

Ba mai mult eu te bănuiesc chiar pe tine, că au fost momente în viața ta când ai cerut cu ardoare un anumit lucru și ai ajuns până acolo încât să Îl implori pe Stăpân să le schimbe gândurile altora! Nu numai gândurile ba chiar și planurile, să le influențeze inimile, să îi înfrâneze, să îi îndrume, să le schimbe voințele, până acolo încât să îi facă să își schimbe intențiile după cum voiai tu!

Nu ai făcut niciodată lucrul acesta? Eu l-am făcut de multe ori pentru că eu cred că El chiar o face! Problema este cu tine că dacă ești sincer, o să observi lucrul acesta: în teorie afirmi una și în practică pui altceva. Este corect lucrul acesta? Să ceri să se facă pentru altul ceea ce ție nu îți place să ți se facă?

Indiferent pe ce poziție rămâi până la final să știi că El face toate aceste lucruri potrivit cu hotărârea înțelepciunii Lui infinite și pentru realizarea scopului Său veșnic.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: