Ce face dintr-un grup de oameni o biserică? de Raul Enyedi

Ce face dintr-un grup de oameni o biserică?

 

Astăzi, în lumea evanghelică, apar tot mai multe biserici „de nicăieri”. Dacă mai mulţi oameni se întâlnesc şi doresc să se adune împreună, ei îşi spun biserică şi toată lumea îi recunoaşte ca biserică.

Ce condiţii trebuie ei să împlinească?

1. Să fie un anumit număr (cei mai mulţi cer 20);

2. să subscrie unui set de credinţe destul de general;

3. Să mărturisească personal credinţa în Cristos; 4. Să fie botezaţi prin afundare, nu contează de cine.

 

Dar ce spune Scriptura? Acestea sunt condiţiile impuse de ea? Nu, cu siguranţă că nu! În Noul Testament găsim condiţiile prin care un grup de oameni erau consideraţi o biserică (adunare). Ele sunt diferite de condiţiile impuse de evanghelicii moderni.

  • În Scriptură numărul nu contează, o adunare poate fi redusă la 2-3 membri şi îşi păstrează toate drepturile de adunare.
  • Nu este suficient ca toţi membrii grupului să fie mântuiţi. Dacă toţi membrii unui club de fotbal sunt creştini autentici, nu înseamnă că clubul respectiv este o biserică. El este organizat şi funcţionează după reguli proprii. Rămâne un club de fotbal. În Scriptură, grupul de ucenici botezaţi din Antiohia nu este numit biserică decât după ce vine Barnaba de la Ierusalim pentru a-i organiza (Fapte 11:20-26).

 

Există trei condiţii impuse de Scriptură pentru ca un grup de oameni să fie numit adunare/biserică

 

  1. Să aibă întreaga învăţătură nou testamentară, nu doar o parte a ei. Biserica trebuie să fie „stâlpul şi temelia adevărului”, a întregului adevăr. Astăzi cele mai multe denominaţii se mulţumesc să îşi găsească o bucată de Scriptură pe care insistă (de multe ori interpretată eronat). Pentru că oamenii nu vor toată Scriptura, ci doar ce le place lor, avem astăzi tot felul de biserici, denominaţii şi mişcări. Un grup organizat care refuză să se supună autorităţii Noului Testament ca întreg nu poate fi numit biserică scripturală!
  2. Să aibă practica nou testamentară. Dacă privim doar la crezurile unor biserici, la ce aştern ele pe hârtie, putem avea impresia că bisericile lor sunt adevărate şi sănătoase în credinţă. În acest fel, chiar şi biserica ortodoxă şi cea catolică pot fi numite biserici creştine, surori. Dar teoria nu este suficientă. Practica unei grupări trebuie întotdeauna cercetată.
  3. Să aibă originea nou testamentară. Să descindă din biserica întemeiată de Domnul Isus. Modelul Scripturii: biserica naşte biserică. O adunare deja existentă trimite lucrători care dau naştere la alte biserici de aceeaşi credinţă şi practică. Biserica din Ierusalim a dat naştere bisericilor din Samaria, Iudea, Antiohia. Biserica din Antiohia a dat naştere, prin Pavel şi Barnaba, bisericilor din Tesalonic, Efes, Filipi, Corint, Atena, etc. După modelul acesta s-au perpetuat adunările de-a lungul timpului şi au ajuns până astăzi, aşa încât putem spune că Domnul Isus are biserici adevărate astăzi, aşa cum a avut întotdeauna pe pământ, de când s-a înălţat.
  1. Test: cercetează Evanghelia predicată de o adunare; apoi învăţăturile despre har (mântuire), despre biserică, etc.
  1. Test: verifică felul de predicare al Evangheliei, practicarea rânduielilor, a disciplinei, alegerea slujitorilor, cârmuirea adunării.
  1. Domnul Isus a promis că El va fi cu adunările Sale în fiecare zi (Matei 28:20) şi că ele nu vor fi biruite de puterile morţii (Matei 16:18). Apostolul Pavel a spus că Adunarea, ca instituţie, va exista în fiecare generaţie (Ef. 3:21).
  2. Test: verifică cine este întemeietorul unei anumite biserici. Cum a început ea? Dacă a început printr-un om, ea nu a fost întemeiată de Cristos! Dacă a apărut din nimic, fără să fi avut o legătură cu o biserică adevărată anterioară, ea nu este biserică adevărată. „Religia care nu este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea nouă pentru mine.” – Joseph Hooke, baptist englez, 1701

 

Bisericile apărute altfel decât după modelul Scripturii nu sunt biserici adevărate, rânduielile lor sunt nule şi neavenite şi ele nu trebuie recunoscute de bisericile Domnului ca egale şi surori. Oamenii aceia pot fi mântuiţi şi pot avea intenţii bune, dar ei nu sunt biserici adevărate.

Dacă înţelegem aceste condiţii simple, atunci vom putea găsi adunarea adevărată şi Îl vom putea sluji pe Dumnezeu în felul acceptat şi plăcut Lui, în templul Său spiritual, care este Adunarea!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: